Conform unui vechi dicton japonez, lucrurile cele mai îngrozitoare care ?i se pot întâmpla pe aceast? lume sunt cutremurele, tr?snetul, incendiile ?i urletele capului familiei.
Ast?zi, ta?ii sunt prea obosi?i s? mai ?ipe. Împotriva tr?snetelor avem paratr?snete. Cât despre incendii, acestea nu mai sunt însp?imânt?toare ca alt?dat? când casele erau construite din lemn sau hârtie. Prin urmare, n-au mai r?mas decât cutremurele de p?mânt.
În pofida nivelului tehnologic înalt la care a ajuns, Japonia n-a g?sit înc? un leac împotriva acestui flagel. Singura solu?ie a fost aceea de a construi cl?diri ceva mai rezistente.
Dar seismul de la Kobe din ianuarie 1995 i-a determinat pe arhitec?ii no?tri s?-?i mai tempereze optimismul. Prieteni europeni care citi?i aceste rânduri, dac? n-a?i tr?it niciodat? într-o regiune cu un risc seismic ridicat, n-ave?i de unde s? ?ti?i ce înseamn? s? planeze asupra ta amenin?area cronic? a unui cutremur. Dar, mai ales, habar n-ave?i ce înseamn? s? te afli prins într-un seism de mari propor?ii. Pân? acum nu mi-a fost dat s? trec printr-unul cu adev?rat catastrofal.
Dar un cutremur pe care l-am tr?it acum vreo dou?zeci de ani într-o regiune din apropierea ora?ului Tokyo mi-a l?sat o amintire îngrozitoare. Imagina?i-v? c? v? afla?i la bordul unui vapora? ?i c? o balen? imens? love?te cu putere în coc?. Cam asta este senza?ia pe care o tr?ie?ti în asemenea momente. În toiul unui cutremur, singurul lucru pe care-l po?i face este s? te întrebi când se va sfâr?i lan? ul de zguduituri.
Iar când se opresc, e?ti din nou cuprins de nelini?te deoarece ar putea reîncepe cu ?i mai mult? intensitate.
Guvernul japonez nu prea ?tie s? reac?ioneze, cu atât mai mult cu cât un seism violent amenin?a în special regiunea în care se afl? ora?ul Tokyo. Se tot vorbe?te despre iminen?a unei catastrofe seismice de magnitudine comparabil
? cu aceea a
cutremurului din Kobe. Potrivit unui recent articol de pres?, serviciile specializate ale guvernului ar fi cheltuit pân? în prezent 1,4 miliarde dolari pe studii care s? conduc? la dezvoltarea unui sistem capabil s? prevad? cu câteva zile mai devreme, sau chiar cu câteva ore “seismul cel mare”, seism care le tot este promis locuitorilor din regiunea Tokyo. Dac? aceast? ?tire este lini?titoare, urm?toarea nu mai e. Cercet?rile au dus la concluzia aproape sigur? c? orice previziune este imposibil?. Probabil c? n-ar fi trebuit s? cheltuim sume atât de mari pentru astfel de studii, limitându-ne la metodele str?mo?ilor no?tri, metode care ?i-au dovedit eficient?: s?-?i cumperi doi somni ?i un borcan din sticl?. Dac? somnii încep s? se agite în ap?, exist? toate ?ansele s? se produc? un cutremur foarte puternic.
?i când te gânde?ti c? de 1,4 miliarde de dolari am fi putut cump?ra nu ?tiu câ?i somni ?i nu ?tiu câte borcane…
Presupunând totu?i c?, fie cu ajutorul somnilor, fie cu acela al captatorilor electronici sofistica?i, am reu?i s? prezicem seismele, anun?area catastrofei este o cu totul alt? poveste. Conform unor calcule savante realizate de speciali?tii în cutremure, cheltuielile sociale pe care le presupune un asemenea anun? s-ar cifra la aproximativ 800 de milioane de dolari pentru dou?zeci ? i patru de ore.
Sper c? v? da?i seama c? sunte?i noroco?i pentru c? tr?i?i într-o ?ar? care nu e lovit? de catastrofe seismice. Prin urmare, ar?ta?i-v? compasiunea pentru ni?te neferici?i ca noi, care trebuie s? se culce în fiecare sear
? cu obsesia c?, în zori, se vor trezi deasupra capului cu vecinul, tavanul, podeaua, patul, ?ifonierul, televizorul ?i borcanul cu somni al acestuia. Dac? nu mâine, atunci s?pt?mâna viitoare!
Moriyama TAKASHI – Abecedarul Japoniei; trad. Din limba francez? de Nicoleta NEAGOE. – Bucure?ti: Humanitas, 2010, pp. 151-153.
PS. Autorul Moriyama TAKASHI a fost înalt func?ionar al UNESCO la Paris, cartea fiind scris? în 1997. Ilustratii preluate de pe Internet.