… C?lug?rul s-a oprit din rug?ciune. S-a ridicat ?i s-a îndreptat c?tre u??. L-am recunoscut – era p?rintele Silvano, cel care se ocup
? de bibliotec? ?i de albine. Era u?or aduc de spate ?i are chipul obosit. Ochii îi sunt înro?i?i, privirea îng?duitoare.
Imediat ce m? vede, m? salut? ?i începe s? vorbeasc?.
A?i v?zut câ t de frumoas
? este aceast? biseric?? Am restaurat-o cu trei ani în urm? pentru c? peretele din stânga al navei se pr?bu?ea. ?i marmura îmb?trâne?te, timpul trece pentru toate cele ce se g?sesc sub cerul acesta.
Vin aici s
? m? rog în fiecare zi; în aceast? t?cere g?sesc o senin?tate infinit?, ca ?i cum lumea s-ar deschide în fa?a ochilor mei pentru a m
? l?sa s? descop?r misterele t? inuite din jurul nostru.
Ne-am n?scut f?r? a cere aprobarea nim?nui ?i tr?im f?r? a ?ti ce înseamn? s? te întrupezi din neant. Via?a este un dar imens, de aceea trebuie s? îl accept?m oricât de greu ?i de dureros ar fi, pentru c? diferen?a dintre oboseala de a tr?i ?i neant este incomensurabil?.
P?rintele Silvano m-a condus apoi la stupi, mi i-a ar?tat ?i mi-a explicat toate secretele albinelor.
Vede?i cum se mi?c? ?i cum lucreaz?? Îndeplinesc de milenii acelea?i îndatoriri. Nu au progresat niciodat?, nu s-au schimbat niciodat?. Munca lor a r?mas ca aceea început? în prima zi de crea?ie. Î?i desf??oar? în t?cere treburile ce le-au fost încredin?ate ?i nu cer nimic în schimb. Privindu-le, descop?r în fiecare zi ceva nou.
De exemplu, pu?ini ?tiu c? albin? regina, când depune ou?le, emite un zumz?it aparte, numit “cântecul mamei”, ?i c? toate celelalte albine, polenizând florile, î?i celebreaz? nun?ile.
Sunt solitare î ntre ele, se ajut
? una pe alta, ?i iarna se adun
? în jurul celei mai înfrigurate. Nu pot tr?i singure – dac? sunt izolate, mor.
?tia?i c? în?untrul stupului tr?iesc albinele m?tur?toare, doicile, cele care aerisesc, domni?oarele, cele care adun? roadele ?i cele muncitoare?
Este o lume minunat?, crede?i-m?, minunat?…
Romano BATTAGLIA – O inim? curat?. – Bucure?ti: RAO, 2008, p. 32-34.