Tr?ind în contact cu natura, continua p?rintele Dominique care a r?mas înc? a?ezat sub cire?, chipul nostru, privirea, întregul corp întineresc, melancolia ?i îngrijor?rile dispar, mintea se elibereaz? de temeri.
Observând cu aten?ie o frunz?, se poate descoperi o lume nesfâr?it?, închis? într-un spa?iu minuscul. Culorile reprezint? anotimpurile, nervurile – c?ile vie?ii, forma ei -, farmecul universului.
Dumnezeu este în spatele acelei mici forme.
?i în pietre, în b?ltoacele care reflect? cerul se poate z?ri lumina Lui, care trece vremelnic peste tot.
Cât de cenu?ie ne-ar fi existen?? dac? nu am crede în ceva infinit mai mare decât noi… Cine ne-ar mai ar?ta calea de urmat?
Nu te-ai întrebat niciodat? cine sugereaz? copacilor când este timpul s? le r?sar? frunzele în ramuri? Cine le avertizeaz
? pe p?s?ri s? migreze pentru c? în locul unde tr?iesc sose?te frigul cel mare?
Copacii ?i animalele sunt capabile s? perceap? aceea voce misterioas? care le c?l?uze?te toate manifest?rile. Singure, nu ar ?ti s? se descurce. Vocea aceea îi apar?ine lui Dumnezeu.
Ar trebui s? mul?umim în orice clip? fluviilor ?i norilor care distribuie apa pentru a ne potoli setea, fructelor ?i graului care ne dau hrana pentru a tr?i, copacilor ?i florilor care îmbog??esc de culori gr?dina noastr?, vântului care mi?ca aerul ?i transport? polenul, lunii ?i stelelor care lumineaz? noaptea, soarelui care înc?lze?te p?mântul, dar mai ales Aceluia care dirijeaz? dansul universului.
Romano BATTAGLIA – O inim? curat?. – Bucure?ti: RAO, 2008, p.91-92