În aceste luni din urmă şi în cele ce vor urma spaţiul moral și spiritual al României este şi va fi suprasaturat de nonvalori, de nepăsare şi nesimţire, de aprecieri maneliste şi fapte facile, de lipsa de discernământ în a găsi căi viabile de relansare, lucruri care s-au acumulat treptat, unii zic că din 1946 când au venit comuniştii la putere sau, alţii, din 1990 când au fost înlăturaţi.
Măsurile forţe de austeritate ale actualului Guvern Boc se impun greu pentru că lucrurile rele şi greşite sunt prea multe şi au fost făcute în timpul guvernărilor anterioare, de la 1990 încoace.
Nu am avut capacitatea de a ne desprinde clar de comunism şi nici să implementăm căile de dezvoltare sănătoase ale capitalismului. Nu am păstrat şi dezvoltat lucrurile bune acumulate anterior, nu am găsit mijloace să-i ajutăm pe tineri să se realizeze în viaţă, nu am găsit după 20 de ani calea proprie de dezvoltare şi prosperitate. Am dorit să devenim capitalişti postcomunişti într-o singură noapte, fără muncă cinstită, trainică şi îndelungată. De fapt nu am ştiut cum să o facem, alegând însă calea cea mai necinstită.
Cea mai mare vina pentru situaţia în care ne aflăm o au politicienii care au guvernat, a căror interese personale şi de grup nu au corespuns cu cele ale cetăţenilor care iau votat. Toate partidele au încurajat nemunca şi ne performanța, milioane de oameni fiind asistaţi social fără să o merite.
Mulţi tineri au plecat în alte tari pentru a trăi decent prin muncă cinstită şi performanţă. Cei care au rămas, oamenii în vârstă de 40-50 de ani, se mulţumesc cu salarii mizere care să le asigure un trai minim de supravieţuire. La aceste două fenomene s-au adăugat proastă gestionare a resurselor financiare ale statului, birocraţia şi legislaţia stufoasă şi lipsa investiţiilor în infrastructura. Într-o asemenea situaţie era normal să ajungem în impasul de azi.
Greşelile şi răul făcut până în prezent este foarte greu de corectat şi înlăturat. Sunt necesare înnoiri radicale: noi politicieni, noi strategii, noi resurse umane şi financiare, noi atitudini şi comportamente. Şi oarece timp pentru a vedea ceva rezultate. Din păcate, după cum se mişcă azi ţara, nu prea sunt posibile sau vizibile curând schimbări radicale, de mare avengură.
Ne lipsesc solidaritatea socială, viziunea progresului şi eficienţei, ne lipsesc oamenii instruiţi şi educaţi să o facă, ne lipseşte moralitatea socială de a face lucruri bune şi de durată.
Deşi încă în criză, cheltuim banii statului român pe lucruri şi evenimente facile, inutile. Înălţăm din grandomanie catedrale şi cruci de mari dimensiuni, neadecvate spiritului creştinesc al poporului român. Facem stadioane şi şcoli în sate în care nu mai locuieşte nimeni. Punem ceasuri de aur în pieţe şi schimbăm la fiecare şase luni bordurile. Mâncăm până ajungem la urgenţă, la sărbători sau în tot felul de festivaluri care se repetă an de an; păşim doi paşi, înainte şi înapoi, în dreapta sau în stânga, în ritm de dans fără a progresa.
Vorbim vrute şi nevrute şi facem promisiuni neacoperite de fapte palpabile. Plătim facturi de miliarde de euro pentru drumuri ne construite. Avem adevărate comori de patrimoniu cultural dar nu putem ajunge la ele din cauza drumurilor proaste. Ignorăm sau dispreţuim lumină, bunătatea, cinstea şi adevărul când ele se manifestă; proslăvim la scara naţională incultura, minciună şi şmecheria de a înşela. Marea majoritate dintre noi nu ştim unde suntem şi unde să ne îndreptăm paşii. Întunericul, nesiguranţă şi prostia ne sufoca inimile şi gândirea. Trăim într-o lume ceţoasă fără repere de lumină sau indicatoare de direcţie. Recădem în treapta
”de animal de peşteră”…
Există însă şi oaze de lumină (oameni cu afacerile lor, mari sau mici), progres şi speranţe pentru România. E drept sunt puţine încă, dar viitorul este al lor. Desprindeţi-vă de tiparele şi lucrurile cunoscute, ajungeţi la forma nativă şi sinceră a eului Dvs. şi le veţi descoperi chiar în jur.
Din ele vor veni, încet, cu treabă bună, tratamentele sănătoase ale bolilor grave ale ţării.
Aceste surse care nu sunt promovate în media de bâlci şi manele, cunoscute de puţină lume, sunt o speranţă pentru ziua de mâine şi ele se numesc afacerile sănătoase, cinstite, cu multă muncă şi dăruire, cu mult respect pentru consumatori sau utilizatori.
Ce ne aşteaptă în viitorul apropiat? Încă multă incertitudine, mulţi paşi de căutare şi de regăsire a Eu-lui nostru ca popor. Ne aşteaptă dezamăgiri, insatisfacţii şi chiar şocuri sau violențe sociale, multe incontrolabile. Şi totuşi, cât mai există în viaţă, romanii sinceri, muncitori şi de bună credinţă speră să vină timpuri mai bune, pentru ei şi urmaşii lor…
PS. Reluare din 29.07.2010
Ioan P. ALEXA