Dupa ce ne dam seama cine suntem si ce vrem în lumea în care traim, începem sa ne punem întrebari. Simple sau complicate.
Serioase sau naive. În mod constient sau instinctiv, periodic, la cumpana anilor sau dupa un ciclu de activitati. Dar ni le punem.
Si raspunzând la ele, prin vorba si fapta, ne traim de fapt viata.
Cea de toate zilele.
Iata pe cel care mi le pun:
Ce talent am?
Ce greseala am facut?
Ce sa aleg?
Ce sa resping?
Ce sa uit
?
Ce sa retin?
Sunt împlinit?
Iubesc pe cineva?
Sper ceva?
Cred în ceva?
Cred în cineva?
Sa dau ceva
?
Sunt fericit?
Sa primesc ceva?
Care-i scopul meu acum si aici?
Sa ma bucur?
Sa ma întristez?
Sa plâng?
Sa zbier?
Sa tac?
Sa stau pe loc?
Sa fug?
Sa ma întâlnesc?
Sa merg?
Sa cânt?
Sa beau?
Sa manânc?
Sa ma spal?
Sa ma îmbrac?
Sa ies?
Sa intru?
Sa închid?
Sa deschid?
Sa ma casatoresc?
Sa ma despar
t?
Sa rabd?
Sa fac copii?
Sa ascult?
Sa vad?
… si multe altele.
Asta este viata: permanent, în functie de împrejurari, îti pui întrebari si raspunzi la ele. Depinde numai de tine cum. Raspunsuri bune sau rele.
Si nimeni din jurul tau nu poate sa-ti puna întrebari sau sa-ti raspunda la ele. Numai TU!