Era odat? un mare sculptor, un artist des?vâr?it. Arta lui era atât de formidabil? încât atunci când f?cea statuia unui om era greu de spus care e omul ?i care e statuia. Statuia sem?na perfect cu omul, era la fel de vie.
Un astrolog i-a spus c? i se apropie moartea, c? o s? moar? curând. Bineîn?eles c? sculptorului i s-a f?cut fric? ?i, a?a cum vrea fiecare om s
? evite moartea, a vrut ?i el s-o evite. S-a gândit, a meditat, ?i a g?sit o solu?ie. A f?cut ni?te statui reprezentându-l pe el însu?i, unsprezece la num?r, ?i când Îngerul Mor?ii a b?tut la u?? ?i a intrat, el st?tea ascuns printre statui, ?inându-?i r?suflarea.
Îngerul Mor?ii nu i-a venit s?-?i cread?. Niciodat? nu i se mai întâmplase a?a ceva – doisprezece oameni absolut identici! Se ?tia c? Dumnezeu nu creea
z? niciodat? dou? persoane la fel; el creeaz? numai unicate. El nu e adeptul rutinei, nu e ca o linie de asamblare.
El e categoric împotriva copiilor la indigo, el creeaz? numai originale. Ce se întâmplase? Dou?sprezece persoane absolut identice? ?i el pe care s-o ia
? Trebuia s? ia numai una. Îngerul Mor?ii nu se putea hot?rî. Nedumerit, fr?mântat, nervos, s-a întors la Dumnezeu ?i l-a întrebat: „Ce-ai f?cut? Exist? dou?sprezece persoane exact la fel, iar eu trebuie s
? aduc numai una. Cum s? aleg?”.
Dumnezeu a râs. L-a chemat aproape pe Îngerul Mor?ii, ?i i-a ? optit formula la ureche, secretul prin care s
? se descopere persoan
? adev?rat?. I-a dat un cod secret ?i i-a spus: „Du-te ?i roste?te asta în camera aia în care acel sculptor
st? ascuns printre statuile lui”.
Îngerul Mor?ii a întrebat: „O s? mearg??”
Dumnezeu i-a r?spuns: „Fii f?r? grij?. F? cum ?i-am spus”.
Îngerul Mor?ii a plecat foarte îndoit c? formula o s? aib? efect, dar nu putea s? nu se supun? ordinului lui Dumnezeu. A intrat în camer?, s-a uitat în jur ?i f?r? s? se adreseze cuiva anume, a spus: „Domnule, totul e perfect, în afar? de un lucru. Te-ai descurcat foarte bine, dar ai sc?pat din vedere un aspect. Exist? o gre?eal?”.
Sculptorul a uitat de tot c? se ascundea. A s?rit, întrebând: „Ce gre?eal??”. Îngerul Mor?ii a râs ?i a spus: „Te-am prins! Asta e singura gre?eal?: nu po?i s? ui?i de tine. Haide, urmeaz?-m?!”.
Sursa: OSHO – Creativitatea, 2006