Po?i s?-mi împrumu?i m?garul în aceast? dup?-amiaz??” l-a întrebat un om pe prietenul s?u.
” D
rag? prietene”, a replicat acesta, „?tii c? sunt întotdeauna gata s
?-?i dau ajutor câ nd ai nevoie.
I
nima mea este gata s? fie de acord s?-?i împrumute m?garul. M? încânta gândul s? v?d cum m?garul meu î?i este atât de folositor.
Dar ce pot s
? spun, drag? prietene? Pentru moment, altcineva are m?garul meu”.
Mi?cat de sinceritatea prietenului s?u, ??ranul i-a mul?umit generos, spunând: „Ei bine, chiar dac
? nu m-ai putut ajuta, cuvintele tale frumoase m-au ajuta foarte mult”. În timp ce spunea aceste cuvinte, din grajd s-a auzit r?getul m?garului. ??ranul a tres?rit ?i, plin de uimire, a întrebat neîncrez?tor: „Ce aud? M?garul t?u este aici totu?i. L-am auzit cum zbiar?”.
Prietenul s-a întors ro?u de furie ?i i-a strigat: „Om nerecunosc?tor. ?i-am spus ca m?garul nu este aici. Pe cine crezi mai mult, pe mine sau r?getele stupide ale unui m?gar?”
Ion Dafinoiu – Elemente de psihoterapie integrativ?, 2001