Un om care nu este ancorat în trecut – c?c i
cel care nu se gânde?te la viitor nu se gânde?te nici la trecut – exact cu nou? luni înainte s? moar? devine con?tient c? moartea vine. ?i el se va bucura, ?i va s?rb?tori, ?i le va spune oamenilor: „Corabia mea sose?te, ?i mai am doar înc? pu?in de stat pe malul ?sta. Curând voi pleca acas?. Via?a asta a fost frumoas?, a fost o experien?? ciudat?. Am iubit, am înv??at, am tr?it, m? simt îmbog??it. Am venit aici cu nimic ?i plec cu mul
t? experien??, cu mult? maturitate”. Va fi recunosc?tor pentru ce s-a întâmplat, ?i bune ?i rele, c?ci din toate
a avut de înv??at. Nu numai din cele bune, ci ?i din cele rele, nu numai de la în?elep?i, ci ?i de la p?c?to?i. To? i l-au ajutat.
L-au ajutat c ei
care l-au jefuit, l-au ajutat ?i cei care i-au d?ruit. L-au ajutat prietenii, l-au ajutat ?i du?manii – to?i ?i toate l-au ajutat. Vara ?i iarna, foamea ?i sa?ietatea, toate l-au ajutat. Este recunosc? tor pentru toate.
Când e?ti recunosc?tor pentru toate ?i e?ti preg?tit s? mori, s?rb?torind acest prilej care ?i s-a oferit, moartea devine frumoas?. Atunci nu este un du?man, ea este cel mai bun prieten, pentru c? este încununarea vie?ii. Ea este piscul cel mai înalt pe care îl atinge via?a. Nu este sfâr?itul vie? ii, este apogeul ei.
Pentru cel care nu a cunoscut via?a, ea pare sfâr?itul vie?ii; pentru c? cel care a cunoscut via?a, ea este apogeul vie?ii.
Moartea este încununarea, împlinirea. Via?a nu sfâr?e?te în moarte; de fapt, via?a înflore?te în moarte. Îns? pentru a cunoa?te frumuse?ea mor?ii trebuie s? fii preg?tit pentru ea, trebuie s? înve?i art? de a muri.
OSHO – Maturitatea, 2006