O dat? un ??ran a vrut s?-?i încerce pe cei patru fii ai s?i. I-a chemat diminea?a la el ?i i-a dat fiec?ruia câte o piersic?. A plecat apoi la câmp, l?sându-i s?-?i vad? de treburi. Seara, îns?, când s-a întors i-a chemat pe to?i patru la el. L-a întrebat pe cel mare:
– Spune-mi ce ai f?cut cu piersic? ta?
– Ce s? fac, am mâncat-o, tat?, ?i î?i mul?umesc c?ci a fost tare bun?. Am luat apoi sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul ?i cred c
? acolo o s? creasc? un piersic frumos.
– Bine ai f?cut b?iatul tatii, sunt sigur c
? tu o s? ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce ai f?cut cu piersic? ta?
– Am mâncat-o. A fost atâ t de bun
? ?i fraged?.
– ?i apoi?
P?i, am aruncat sâmburele ?i am mers la mama s?-i mai cer câteva, c?ci tare bune erau.
– Fiule, zise atunci tat?l cu întristare în glas, ai grij? s? nu ajungi un om lacom, c? „l?comia mai mult pierde ?i lene?ul mai mult alearg?”. Dar ?ie ?i-a pl?cut piersic?, zice celui de-al treilea fiu al s?u?
– Nu ?tiu.
– Cum de nu ?tii, dar ce-ai f
? cut cu ea
?
– Am vândut-o. M-am dus cu ea în pia??, am dat-o cu zece bani.
Uite-i.
– Fiule, tu sigur o s? ajungi un mare negustor, dar s? ai grij? c? nu toate sunt de vânzare în via??, mai ales nu ceea ce ai primit de la p?rin?i.
În sfâr?it, ??ranul l-a întrebat pe ultimul fiu al s?u, cel mai mic dintre to?i:
– Dar ?ie ?i-a pl?cut piersic??
– Nici eu nu ?tiu, tata.
– Cum ?i tu ai vândut-o?
– Nu tata. Eu m-am dus în vizit? la prietenul meu de peste drum, care era bolnav ?i i-am dus-o lui.
S-a bucurat mult pentru ea ?i mi-a mul? umit din suflet.
Cu lacrimi în ochi, tat?l ?i-a luat fiul pe genunchi ?i i-a spus:
– Nu ?tiu ce te vei face tu în via??, dar ?tiu c?, indiferent ce drum cei avea, vei fi un bun cre?tin, ?i asta e tot ce conteaz?.
Sursa: R?sunetul, 16 martie 2007