Când Bankei s-a retras pentru s?pt?mânile sale de medita?ie, înv???cei din toate p?r?ile Japoniei au venit s? participe. În timpul uneia dintre aceste adun?ri, un discipol a fost prins furând. Fapta i-a fost adus
? la cuno?tin?? lui Bankei, cu propunerea ca inculpatul s? fie alungat din ?coal?. Bankei nu a ar?tat importan?a cazului.
Mai târziu, discipolul a fost prin înf?ptuind ceva similar, dar din nou Bankei nu s-a aplecat asupra problemei.
Aceast? atitudine i-a înfuriat pe ceilal?i discipoli, care au f?cut o peti?ie prin care cereau excluderea ho?ului, declarând c?, altminteri, ei vor pleca cu to?ii.
Dup? ce Bankei a citit peti?ia, i-a chemat pe to?i la el.
– Sunte?i ni?te fra?i în?elep?i, le-a spus el. ?ti?i ce este bine ?i ce este r?u. Pute? i merge s
? studia?i în alt? parte dac? vre?i, dar acest s?rman frate al vostru nu ?tie nici m?car ce este bine ?i ce este r?u. Cine îl va înv??a dac? nu îl înv?? eu? Îl voi opri aici chiar dac
? to?i ve?i pleca.
Un torent de lacrimi a sp?lat fa?a celui care furase.
Toat? dorin?a de a fura disp?ruse.
Sursa: Compasiunea: Suprem? înflorire a iubirii / OSHO.- Bucure?ti: Pro Editura ?i tipografie, 2006, p. 65.