Am auzit o poveste… se întâmpl? de secole ca în fiecare an, într-o anumit? zi, la Vatican, rabinul-?ef al ora?ului vine cu un sul în mân? în Pia?a Sfântului Petru, unde îl a?teapt? Papa. Evreii ?i cre? tinii se adun
? cu miile s
? vad? aceast? întâlnire a Papei cu ?eful rabin, da
r nimeni nu ?tie ce discuta cei doi între ei. Rabinul se pleac
? pân? la p?mânt ?i îi d? sulul
Papei. Papa se înclin? ?i el adânc – asta-i tot.
A doua zi diminea??, sulul este trimis înapoi rabinului care îl p?streaz? un an întreg. Timp de dou? mii de ani,
nici un pap? nu ?i-a b?tut capul s? se uite ce scrie în el, îns? un pap? a fost curios; ce mai e ?i asta? Ce fel de conven?ie mai e ?i asta, care dureaz? de atât de mult timp
? ?i de fiecare dat? rabinul îi d? sulul Papei, iar a doua zi diminea?? îi este trimis înapoi, ceremonios – acela?i sul este trimis înapoi. Ce scrie în el? A deschis sulul. Era vechi – dou? mii de ani.
?i ?ti?i ce a descoperit? Nota de plat? pentru Cin? cea de Tain?! Evreii mai cer înc?” Pl?ti?i m?car asta”. Desigur, Iisus a murit f?r? s? pl?teasc?.
Sursa: Întâlniri cu oameni remarcabili / OSHO.– Bucure?ti: Pro Editura ?i Tipografie, 2008, p. 119.