În pa r
cul palatulu i
împ?r?tesc o cioar? poposi pe crengile unui portocal. Dedesubt, pe peluza bine între?inut?, m?r??luia mândru un p?un. Cioar? cronc?ni:
– Cum ar putea cineva s?-i îng?duie unei astfel de p?s?ri ciudate s? p?trund? aici? P??e?te atât de arogant, c? zici c?-i însu?i sultanul! ?i uite ce picioare urâte ?i drepte are! Doamne, ?i ce albastru oribil au penele lui!
N-a? purta niciodat? o asemenea culoare. Uite-l cum î?i târâie coada, c? o vulpe!
Aici cioar? se opri din cronc?nit, a?teptând replic? celuilalt. P?unul r?mase t?cut o vreme, apoi rosti, cu un zâmbet melancolic:
– Nu cred c? ce spui tu e adev?rat. Lucrurile rele pe care le roste? ti vin din faptul c
? tu ai în?eles altfel ceea ce ai v?zut. Iat?, spui c? sunt arogant pentru c? îmi ?in capul atât de sus încât penele se înfoaie în jurul gâtului ?i mi se vede oribil
? barbie dubl?. În realitate nu sunt deloc arogant; ?tiu c? picioarele mele sunt foarte urâte, cu pielea lor zbârcit? ?i îngro?ata. Lucrul acesta m? sup?r? atât de tare, încât îmi ?in capul cât de sus pot, ca s? nu le v?d. Tu îmi vezi numai p?r?ile urâte. De ce închizi ochii în fata lucrurilor bune ?i a frumuse?ii mele? Oamenii îmi admira tocmai acele lucruri despre care tu spui c? sunt urâte. De ce nu m? vezi a?a cum sunt?
(dup? P. Etessami)
[Comentariul autorului]: Nu judec?m obiectiv nici atitu dinea, nici comportamentul celor
din jurul nostru.
Mai mult, percep?iile noastre difer
? de la o persoan? la alta, în func?ie de experien?a noastr?, de profunzimea leg?turii emo?ionale cu persoana în cauz? ?i de expectantele pe care le avem în leg?tur? cu ea. Interpret?rile gre?ite sunt rezultatul subiectivit??ii cu care îi percepem pe ceilal?i. E greu totu?i s? recuno?ti c? sunt într-adev?r gre?ite chiar dac? ne afecteaz? ?i pe noi…
Sursa: Psihoterapia vie?ii cotidiene/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucure?ti: Ed. Trei, 2009, pp. 170-171