Oamenii mari încearc? un lucru o dat? sau de dou? ori, nu le iese ?i renun?? crezând c? e ceva gre?it cu persoana lor. Dar nu e deloc a?a. Trebuie s? încerci de sute de ori, s? faci gre?eli (mereu altele), s? înve?i din ele ?i s? faci altele pân? când ajungi la m?iestrie. Oamenii de succes sunt foarte buni în gestionarea e?ecurilor…
A fost odat? o trup? de broscu?e care s-au hot?rât s? urce pe muntele Himalaia. Toate animalele s-au adunat la linia de start ca s? vad? broscu?ele care încearc? imposibilul. Unele dintre animale ziceau c? broscu?ele vor reu?i iar altele foarte sceptice ziceau c? nu vor reu?i niciodat?.
Broscu?ele au pornit la drum ?i pe m? sur
? ce urcau, ceata de animale spunea c? broscu?ele nu vor reu?i niciodat?. Unele broscu?e au renun?at deja. Altele continu? ?i sunt din ce în ce mai aproape de vârf. Animalele urlau în gura mare c?tre broscu?e ?i le spuneau s? renun?e deoarece muntele e prea mare ?i nu vor reu?i niciodat? s? ajung? în vârf. Tot mai multe broscu?e renun?au.
În final una ajunge în vârf. Toate animalele se mir? ?i merg la ea s? o întrebe cum a reu?it. Dup? ce au vorbit cu ea ? i-au dat seama c
? broscu?a era surd? ?i a crezut c? toate acele strig?te erau strig?te de încurajare.
A?a c? te rog nu renun?a la primul insucces sau la prima dezam?gire. E?ecul este normal ?i face parte din procesul de înv??are.
Sursa: Cum s? devii mai bun în fiecare zi/ALEX.- [S.l., s.a.], p. 33.
P.S. Iat? ?i alte dou? variante g?site pe NET:
VREAU S? AM STEAUA MEA
Fiecare dintre noi are vise, ?eluri ?i aspira?ii. Acestea difer? de la o persoan? la alta pentru c? suntem a?a diferi?i încât abia ne ajunge o via?? întreag? s? ne descoperim unii pe ceilal?i.
A?a se spune c? a f
ost cândva… în vremurile dinainte de Hristos un munte foarte, foarte înalt iar la poalele muntelui era un sat de broscu?e. Prin sat se vehicula ideea c? din vârful muntelui se pot vedea toate frumuse?ile lumii. Toate broscu?ele se uitau la vârful muntelui cu admira?ie ?i curiozitate, c?ci erau s?tule de mizeria din sat, de zilele ploioase ?i pline de noroi, de lacrimi ?i de sup?r?ri.
Într-o zi broscu?a-nevast? a primarului broscoi a organizat o adunare a tuturor broa?telor din sat unde au discutat ?i au dezb?tut tot felul de tehnici de a descoperi ce este în vârful muntelui. Pân? la urm?, dup? ore întregi de discu?ii s-au decis ca în zorii zilei de mâine s? escaladeze muntele.
Zis ?i f?cut, a doua zi la 5 diminea?a toate broscu?ele erau echipate ?i preg?tite s? urce muntele. Încep ele s? urce ?i urc?, ?i urc? ?i la un moment dat una dintre ele cade.
Lovindu-se, a început s? strige c?tre celelalte:” Nu mai urca?i, o s? cade?i ? i o s
? v? lovi?i foarte r?u!” Apoi încep s? cad? din ce în ce mai multe, iar cele de jos strigau c?tre cele ce mai urcau:” Nu mai urca?i! Haide?i înapoi! Cu cât urca?i mai mult cu atât v? ve?i lovi?i mai r?u!”
Toate renun?aser? în afar? de una singur?. Una dintre broscu?e a ajuns în vârf. Când a ajuns acolo ochii ei s-au bucurat de toate frumuse?ile lumii: flori, verdea?a, soare, lumina… tot ce e mai frumos în lume.
Dup? ce se bucur? de acestea, broscu?a coboar? la poalele muntelui. Ajuns? acas? toate broscu?ele au s?rit s? o întrebe:” Cum a fost? Ce ai v?zut acolo? Ce e acolo? E adev?rat ceea ce se spune?” La un moment dat suratele care o tot aglomerau cu întreb?ri ?i-au dat seama c? broscu?a era surd? ?i mut?.
Din toat? aceast? povestioar? vreau s? trage?i voi concluzia. Îns? v? dau un indiciu sau un sfat:” Nu v? fie team? de vorbele oamenilor, ele v? trag înapoi de la drumul vostru ?i v? abat de la calea înspre ?elul vostru! Fi?i surzi ?i mu?i, c?ci oamenii nu sunt întotdeauna a?a cum credem noi!”
Sursa: http://ancutzajurna.wordpress.com/2011/03/02/
POVESTEA BROSCU?EI CAMPION
Cu toate c
? povestea e din acelea care încep cu “A fost odat? ca niciodat?”, îndr?zne?te s? o cite?ti. Ne prive?te pe fiecare dintre noi.
Dar s? trecem la firul ei. Ac?iunea are loc într-un mic regat de broscu?e. Auzi ce le trecur? într-o zi acestora prin cap. Cum ar fi s? organizeze o întrecere? Dar nu una obi?nuit?. Una a c?rei obiectiv s? fie aproape imposibil de atins.
N-au stat mult pe gânduri. Ideea a r?s?rit rapid: s? escaladeze cel mai înalt turn.
Ca la orice concurs, o mul?ime de broscu?e au venit s
? î?i încerce norocul ?i o mul?ime ?i mai mare s-a strâns s? priveasc?. Startul s-a dat. Concuren?ii au luat-o la picior c?tre turnul cel înalt. Privitorii erau convin?i c? nicio broscu?? nu are nici cea mai mic? ?ans?. În timp ce ace?tia î?i d?deau de zor cu p?rerea, broscu?ele renun?au una câte una. Doar câteva mai escaladau turnul.
Nicio ?ans?, e o nebunie, e imposibil, v? irosi?i timpul, nu ve?i fi în stare… spuneau într-una privitorii în timp ce în concurs a mai r?mas doar o singur? broscu??. Aceasta î?i continu? drumul c?tre vârf. ?i… iat?-o ajuns?, a reu?it!
O mul?ime de aplauze a întrerupt lini?tea ce se a?ternuse în ultimele secunde ale concursului. Care a fost secretul broscu?ei, cum de a reu?it, cum de a fost posibil? Se întreba într-una toat? lumea.
Probabil te întrebi ?i tu. Ei bine, broscu?a avea ceva care paradoxal a ajutat-o s? mearg? pân? în vârf. Ea era surd? ?i prin urmare nu a avut cum s? aud? toate remarcile f?cute de cei neîncrez?tori.
Oare pe noi cât de mult ne trag în jos p?rerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru? Câte din nereu?itele noastre sunt consecin?a faptului c? am plecat urechea la astfel de vorbe ?i ne-am descurajat?
Sursa: http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/22-povestea-broscutei-campion.html