O familie nevoia?? avea numa i
o capr? – toat? averea din care se mângâiau tat?, mam? ?i doi copila?i. Într-o zi, capra c?zu într-o râp? ?i muri. Se mâhnir? to?i, dar într-o zi – minune – în curte coborî o cioar? ce avea în plisc un ban de aur.
Copii o hârâir? ?i cioara slobozi din cioc moneda, pe care copii o luar? în grab? ?i cu bucurie o duser? la mama lor. To?i se bucurar?, dar când veni tat?l acas?, om evlavios foarte, le zise:
– Dragii mei, voi v? bucura?i, dar banul acesta a fost luat de cioar? aceea de la cineva. De se va afl
? p?guba? ul, noi trebuie s
? d?m banul înapoi, chiar dac? suntem a?a de nec?ji?i.
Spre sear?, afl? de scandalul ce fusese la curtea boierului cu o slug? trimis? la târg ?i care venind acas?, fu acuzat c? ?i-a oprit pentru sine un ban de aur din cei ob?inu?i, dar sluga se jur? cu lacrimi c? el i-a adus câ?i i-a primit.
Omul nostru se duse cu banul de aur la curte ?i-l d?du boierului, povestindu-i toate. Mult se minun? boierul, ca ? i sluga, care spusese c
? probabil cioara-i luase banul când st?tuse pe o paji?te ?i a?ipise trudit, iar bocceaua-i fusese al?turi.
– Laud pe Dumnezeu – spuse boierul c? sunt a?a oameni cinsti?i, fiindc? astfel mi-ai f?cut mie bine, dar ai salvat ?i onoarea slugii mele, pe care-l rog s
? m? ierte. Dumitale, despre care am auzit c? ?i-a c?zut capra în râp?, î?i dau eu patru capre pentru tine ?i casa ta ?i oricând vei avea necazuri mari, s? treci pe la mine, c? e? ti omul lui Dumnezeu, se vede.
Vasile GAUREAN – R?sunetul, 22 febr. 2007