Mul?i cred c? au descoperit r?spunsurile în religiile lor
sau în materialismul lor. Al?ii dispera ?i î?i irosesc via?? ?i averea încercând s? în?eleag? sensul vie?ii. Foarte pu?ini accepta c
? aceast? întrebare s? r?mân? în alb, tr?ind clipa, f?r? s?-?i fac? griji pentru urm?ri sau consecin?e. Numai curajo?ii ?i cei care cunosc Tradi?ia Soarelui ?i pe cea a Lunii cunosc singurul r?spuns posibil la aceast? întrebare: NU ?TIU. La început, asta te poate speria ?i te poate face s
? te sim?i p?r?sit în fa?a lumii, a lucrului lumii, ?i chiar în fata sensului existen?ei tale. Totu?i, dup? ce treci de prima sperietur?, pu?in câte pu?in te obi?nuie?ti cu singura solu?ie posibil?: s?-?i urmezi visele. S? ai curajul s
? faci mereu pa?ii pe care ?i-i dore?ti e singurul fel de a ar?ta c? te încrezi în Dumnezeu. Odat? ce accept?m acest adev?r, via?a cap?ta un sens sfânt ?i ne încearc? aceea?i emo?ie pe care a sim?it-o Fecioar? Maria, într-o dup?-amiaz? oarecare a existen?ei sale obi?nuite, a ap?rut un str?in ?i i-a f?cut o ofert?. “Fac?-se voia ta”, i-a spus Fecioara.
Pentru c? ea a în?eles c? cea mai înalt? form? de m?re?ie pe care o fiin?? uman? o p
oate tr? i este acceptarea M
isterului.
Paolo COELHO – Brida. – Bucure?ti: Humanitas, 2008, p. 158-159.