A fost odat? o pas?re m?iastr?, împodobit? cu o pereche de aripi minunate. Într-o zi, o femeie o v?zu ?i se îndr?gosti de ea. Îi urm?ri zborul uimit?, cu inima b?tându-i mai repede, cu ochii str?lucindu-i de emo?ie. Se îndeamn? s? zb oa
re împreun? cu ea ?i amândou? c?l?torir? pe cer într-o armonie des?vâr?it?.
De?i venera pas?rea, îi trecu prin minte gândul nebunesc c? în aripata
ar fi voit poate la un moment dat s
? cunoasc? cine ?tie ce mun?i îndep?rta?i. Femeia se înfrico?? la gândul c? nu va mai avea niciodat? acela?i sentiment pentru o alt? pas?re ?i se sim?i singur?. Ca s? evite aceasta dram? se gândi s? pun? o capcan? în care s? prind? frumoas? zbur?toare. Pas?rea, îndr?gostit? ?i ea, reveni a doua zi, c?zu în capcan?, ?i fu închis? într-o colivie, de unde st?pâna o privea zilnic. Între timp, femeia î?i pierdu interesul pentru cea care o f?cuse s? viseze…
Iar pas?rea, nemaiputând s? zboare, începu s? sl?beasc?, pierzându-?i str?lucirea. Într-o bun? zi, ea î?i d?du duhul. Femeia fu cuprins? de o adânc? triste?e ?i-?i ducea zilele cu gândul la prietena sa.
Nu-?i amintea îns? de colivie, ci de ziua în care o v?zuse pentru prima oar? zburând mul?umit? printre nori.
Dac? s-ar fi observat pe sine îns?? i, ar fi descoperit c
? libertatea ?i energia aripilor p?s?rii erau lucrurile care o emo?ionau atât de mult.
F?r? tovar??a ei de zi cu zi via?a femeii ?i-a pierdut sensul, iar Moartea a venit s?-i bat? la u??:
– De ce e?ti aici?, întreb? ea.
– Pentru ca tu s? po?i zbura iar??i cu pas?rea în cer, r?spunse Moartea. Dac? ai fi l? sat-o s
? plece ?i s? se întoarc? nestânjenit?, ai fi iubit-o ?i admirat-o ?i mai mult. Acum îns? ai nevoie de mine ca s? o reîntâlne?ti.
Veronica LUPU
Sursa: Taifasuri, nr. 185 din 11 sept. 2008, p. 2.