Pe o strad
? din Paris st?tea un orb cu o p?l?rie la picioare ?i o pl?cu?? de lemn
pe care scria cu cret? alb?: „V? rog, ajuta?i-m?, sunt orb!”. Un ziarist trecu prin zon? ?i v?zu foarte pu?ini bani în p?l?ria orbului. F?r? s? cear? încuviin?area, lu? pl?cu?a de lemn, o întoarse, pe dos, scrisese altceva, o puse din nou la picioarele orbului ?i plec?.
Spre sear?, jurnalistul respectiv se întoarse pe acela?i drum, trecând din nou pe lâng? orbul care cer?ea. Acum, p?l?ria lui era pli
n? de bani. ?i monede, ?i bacnote. Cu sim?urile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul recunoscu pa?ii ziaristului. Îl întreb? dac? el cel care i-a rescris mesajul de pe pl?cu?? ?i, dac? da, ce anume scrisese.
Ziaristul r?spunse:
– Nu am scris nimic din ce ar putea fi în neconcordan?? cu anun?ul dumitale, doar c? am exprimat totul în alte cuvinte. ?i plec? lini? tit mai departe.
Orbul a aflat foarte târziu ce scrisese ziaristul pe pl?cu?a de lemn. Mesajul era urm?torul: „?i ast?zi e prim?var? în Paris, ?i eu tot nu o pot vedea…”.
MORALA. De multe ori, când lucrurile nu ne mai reu?esc a?a cum am dori, e o idee bun? s? schimb?m strategia.
Surs?: Taifasuri, nr. 98 din 15 noiembrie 2007, p.
2