… cer s?-?i prime?ti chiar ?i d u
?manul în cas?, dac? vine în ospe?ie; pomul, de pild?, când vine t?ietorul s?-l reteze, î?i d?ruie?te totu?i umbra. ?i dac? n-ai merinde, î?i cinste?ti oaspetele m? car cu o vorb
? bun?, c?ci, se zice, în casa omului de trea
b
? g?se?ti negre?it patru lucruri: un loc pe iarb?, un col? umbrit, ap? rece ? i o vorb
? bun?. Oamenii de treab? arat? mil? chiar ?i celor nevrednici, precum lun? ce lumineaz? cu razele ei chiar ?i ad?postul celor proscri?i. Dac? oaspetele pleac? de la u?a ta nemul?umit, se zice c? î?i las? în prag toate p?catele lui, ?i ia cu el la drum orice f?râm? de bine ce s-ar g?si în cas?. Cei cu adev?rat în?elep?i, oricât de nobi
l? le-ar fi casta, îi cinstesc chiar ?i pe cei mai s?rmani, c? ci un oaspete este precum un trimis al zeilor.
Pove?ti ?i legende indiene. – Bucure?ti: Editura Allfa, 1999.