Sherlock Hol m
es ?i dr. Watson au plecat împreun? cu cortul. Au petrecut o zi minunat? în natur?, plimbându-se pe dealuri. Când s-a l?sat seara au instalat cortul ?i, dup? ce au g?tit ?i au mâncat copios, au adormit amândoi, obosi?i.
Târziu în noapte, Holmes se trezi, morm?i ceva ?i-?i trezi asistentul înghiontându-l u?or în coaste.
– Watson! Spuse el. Deschide repede ochii ?i uit?-te la cer!
Ce vezi?
Watson deschise ochii, buimac.
– V?d stele, Holmes, r?spunse el. M
ulte stele.
– ?i ce-? i spune asta, Watson
? Întreb? Holmes.
Watson se gândi un moment.
– P?i, ce s?-mi spun?, Holmes? Îmi spune c? acolo, dep?rtate, sunt nenum?rate stele ?i galaxii ?i probabil mii de planete. De aceea presupun c? exist? o gr?mad? de argumente împotriva teoriei c? suntem singuri în Univers. M? uit la cer ?i m? simt umil în fa?a acestor dep?rt?ri nesfâr?ite. Ce-?i spune ?ie asta?
– Watson, e?ti un mare prost! Strig? Holmes. Mie-mi spune c? a venit cineva ?i ne-a furat cortul!
Dup?: Joseph O’CONOR – Extraordinary Solutions For Everyday Problems. În: Sascha KUGLER – Principiul lui Alchimedus, 2007.