Nu putem avea cu adev?rat ?i folositor pentru fiin?a noastr? decât ceea ce cre?te dinl?untrul nostru: aceasta e bog??ia ce nu se trece, nu se vesteje?te, pe care nu ?i-o poate lua nimeni ?i pe care o por?i î ntotdeauna cu tine.
Fire?te, mul?i n?zuim s? ajungem cât mai sus în ierarhii profesionale, sociale etc., îns? nu trebuie s
? dorim, s? râvnim decât la ceea ce este pe potriva noastr?, pe m?sur? puterilor noastre ?i nu a închipuirilor. Important e s
? fim în stare ca fiin?a noastr? s? poat? urca în via?a prin ea îns??i, ca în aceste versuri atât de limpezi ?i de în?elepte ale lui E.
Rostand (scriitor francez, 1868-1918):
„N-am s? ajung pe culme? Se poate, foarte bine/Dar vreau s? urc, atât cât am s? pot, prin mine.” Da, nu putem urca cinstit ?i cu adev?rat în via?? decât pe treptele sc?rii dinl?untrul nostru; orice urcu? f?cut prin al?ii în împrejur?ri norocoase ?i adesea necinstite se va sfâr?i printr-o rostogolire.
Ca o sus?inere, c? o completare a versurilor de mai sus, voi reproduce aceste cuvinte ale lui Balzac, pe care e bine nu numai s? le ?inem minte, ci s? le traducem în via?a noastr? ?i s? devenim mândri de realizarea lor: „Dac? ai dreptul s
? fii mândru de ceva, este vorba de puterea câ?tigat? prin tine însu?i ?i c?reia îi e?ti deopotriv? cauz?, efect, principiu, rezultat”.
Acesta cred c?-i rostul în?elept al omului: s? urce spre în?l?imi ale vie?ii pe treptele dinl?untrul fiin?ei sale!
Mihai VLASIE – România liber? – Aldine, 3 a prilie 2009,
p. 13