M
i-am dat seama, de-a lungul vremii, c? este foarte important s? facem bine deosebirea între fericire ?i iubire.
Chiar dac? este incomparabil? cu oricare alta ?i produce fericirea cea mai mare, bucuria care înso?e?te iubirea este fragil? ?i nu împiedic? suferin?ele. Faptul de a iubi nu ne pune deci la ad?post de suferin??. A?a cum îi spunea Fecioara Maria Bernadettei din Lourdes, „în via?a asta î?i f?g?duiesc c? te voi înv??a s? iube?ti, dar asta nu înseamn? c? te voi înv??a s? fii fericit? mereu”.
To?i oamenii caut? în mod natural fericirea.
Dar a tr?i o via?? cre?tin? autentic? nu înseamn? a c?uta fericirea cu orice pre?. Ci a încerca s? iube?ti, oricare ar fi pre?ul pe care-l vei avea de pl?tit.
Spun acestea, pe deplin con?tient de o r?t?cire pe care se cuvine s-o evit?m ?i în care au c?zut mul?i cre?tini pio?i: aceea a dolorismului.
Lucrurile stau invers decât am fost întruna înv??a? i – mer
itul nu are nimic de a face cu dificultatea. Meritul se m?soar? dup? iubirea cu care este s?vâr?it? o fapt?, iar nu dup? cât ne cos
t? (ca în dolorism).
Dolorismul este o nelegiuire ?i o caricatur? a vie?ii cre? tine, care const
? în a c?uta suferin?a, sau în a te complace în suferin??, sub cuvânt c? Isus a suferit. Nu. Trebuie doar s
? accept?m via?a a?a cum este, iar dac
? nu putem evita o suferin??, atunci mai bine s-o accept?m cu iubire, decât s? ne revolt?m sau s? fugim de ea închizându-ne în noi în?ine.
Abatele PIERRE – Doamne, de ce?, 2006.