Oamenii î?i îndreapt? aten?ia ?i sfor??rile mai mult c?tre lucrurile mari, cele însemnate, cele ce par demne de interes.
Grija lor se ?terge în fa?a lucrurilor ?i faptelor obi?nuite, acelea care le umplu ziua, ziua de ieri ?i cea de azi, cu toate întâmpl?rile lor comune.
Este aici desigur o iluzie ?i o nesocotin?? izvorât? din sl?biciunea noastr?. Judecate din punct de vedere spiritual, prinse în ordinea lor fireasc?, adic? aceea a întregului existen?ei noastre ?i a lumii de fiin?e, forme ?i întâmpl?ri, aceste lucruri apar în toat? frumuse?ea ?i însemn?tatea lor natural?.
Noi nu s?vâr?im ceva frumos ?i ceva urât, noi nu f?ptuim binele ?i r?ul, dup? cum apare lucrul însemnat sau neînsemnat, ci dup? calitatea pe care i-o acord?m. Cele mai m?runte fapte pot c?p?ta un rost ?i o str?lucire deosebit?: totul e s? nu scape aten?iei noastre pe motive de neînsemn?tate.
În orice loc ?i oricând, pe seama lumii întregi sau pe plan ascuns, azi sau mâine, grij? s? ne poarte în inima lucrurilor ?i întâmpl?rilor ca ?i când totul s-ar petrece în ordinea celor nepieritoare, în echilibrul universal, unde totul c?p?ta m?re?ie ?i str?lucire.
Cine s-a apropiat mai mult de ??ranul Român, de acel ??ran grandios în simplitatea lui ?i luminat în modestia ?i firescul lui, acela a putut u?or observa temeinicia celor de mai sus.
??ranul român are un fel profund ?i bogat de a se comporta în fa?a tuturor lucrurilor ?i în orice prilej al vie?ii lui. Ce este pentru el mai însemnat? Nimic ?i totul.
Lucrurile au locul lor ?i ierarhia lor în lume ce trebuie respectat?, dar nimic nu-i acord? lui dreptul de a nesocoti unele pe motivul c? ar fi mici sau neînsemnate. El ?tie c? atât oceanul, cât ?i pic? tura de rou
? oglindesc întreaga frumuse?e a soarelui ?i c? în toate laolal
t? se oglinde?te misterul crea?iei.
Func?iile spiritului nu ating numai anumite zone ale vie?ii, a?a cum mul?i sunt înclina?i s? cread?, înclina?ie ce se manifest
? la cei ce despart lucrurile în însemnate ?i neînsemnate, cultivându-le pe cele dintâi ?i neglijându-le pe cele din urm?.
Exist? cu adev?rat lucruri mai mari ?i mai mici, trunchi ?i frunze, întreg ?i detaliu, dar nu exist? ca însemnate ?i neînsemnate. Toate lucrurile au însemn?tatea lor la locul potrivit unde ele exist? ?i nimic nu trebuie ignorat.
Nu po?i spune: eu m? ocup de lucruri mari, n-am vreme de cele mici; nu po?i spune c? din punct de vedere spiritual nu exist? deosebire; tot ceea ce st?ruie în via?a noastr? trebuie s? fie str?b?tut de o for?? activ? a spiritului. Altfel ?i mare ?i mic se degradeaz?.
Omul adev?rat este profund ?i serios, este credincios fa?? de lucrurile cele mai simple ?i mici a?a cum e fa?? de cele complexe ?i mari. El nu încearc? niciodat? calitatea cu ierarhia lor: toate sunt demne, dar în alt mod ?i la locul lor. Sau mai precis: lucrurile mici cer din parte-ne tot atâta aten?ie numai c? ele trebuie împlinite în orizontul celor mari c?tre o ?int? comun?: opera vie?ii noastre. Cine este prins în lucrurile mici numai pentru ele, este un om meschin: cine le prive?te în orizontul deschis al operelor nepieritoare, acela este credincios marilor crea?ii.
Pe plan interior, o fapt? bun?, c? e mic? sau mare, r?mâne bun?, o fapt? rea în orice dimensiuni s-a împlini, r?mâne rea. Ceea ce poate schimba calitatea ei este spiritul, sensul în care se împline?te.
Setea noastr? de absolut cere s? facem prezent? pretutindeni puterea transformatoare a spiritului pentru c? numai în acest fel putem fi mari totdeauna, chiar dac? înf?ptuim lucruri mici.
Cele mai modeste lucruri ale noastre pot s
? capete un caracter profund ?i durabil, dac? noi oamenii ne aplec?m asupra lor cu dragoste ?i le transmitem ceva din darul divin ce ne însufle?e?te.
C? e mic sau mare, lucrul nostru trebuie s
? fie prins în cele mai de sus n?zuin?e ale spiritului creator, trebuie s? fie str?b?tut de focul dorului de mai bine.
În orice fapt? a noastr?, în orice lucru împlinit e ceva tainic care-l face cu putin??, care-l întocme?te ?i-l ?ine frumos, biruin?? asupra mor?ii ?i în?l?are prin dragoste, duh coborât ?i întrupat în lumea noastr?, atât de în?el?toare ?i minunat? totodat?.
Ernest BERNEA – Cel ce urc? muntele, 1996.