Un rege
era foarte mul?um i
t de un servitor al s?u. Acesta îi era foarte devotat, absolut devotat regelui; era întotdeauna gata s?-?i dea via?a pentru rege, iar regele, cum era firesc, era foarte mul?umit de el. L-a f?cut paznicul s?u personal.
Într-o zi, regele i-a spus: „Dac? dore?ti ceva, dac? ai vreo dorin??, spune-mi ?i ?i-o voi îndeplini. Ai f?cut atâtea pentru mine încât meri?i s?-?i îndeplinesc dorin?a, indiferent care e ea”.
Servitorul a r?spuns: „M?rite rege, deja mi-ai dat prea mult. Sunt foarte fericit c? pot fi mereu cu tine, nu-mi mai trebuie nimic”.
Dar regele a insistat.
Cu cât sus?inea mai mult servitorul c
? nu are nevoie de nimic, cu atât insista regele mai mult.
În cele din urm?, servitorul a spus: „Bine. F?-m? rege pentru dou?zeci ?i patru de ore ?i fii tu paznicul”.
Regele s-a nelini?tit pu?in, i s-a f?cut fric?, dar era om de cuvânt ?i trebuia s? îndeplineasc? dorin?a. A?a c?, pentru dou?zeci ?i patru de ore, a devenit el paznicul, iar paznicul a devenit rege.
?i ?tii ce a f?cut paznicul? Primul lucru pe care l-a f?cut a fost s?-l condamne pe rege la moarte!
Regele a spus: „Ce faci?”.
„Gura!” a replicat servitorul devenit rege.
„E?ti doar un paznic, nimic mai mult. Acum eu sunt regele, ?i dorin?a mea este s
? fii omorât!”.
Regele a fost omorât, iar servitorul a r?mas pentru totdeauna rege.
Servitorii au modul lor pref?cut de a ajunge st?pâni.
OSHO – Inteligen?a, 2006.