Între pământ şi cerul gri
Urcat pe cruce spre-a muri
Cu cap plecat, Isus rosti:
„Mi-e sete”.
El e nuntaşul ce-ospăta
Şi apa-n vin o prefăcea,
Ce viţa vieţii îşi spunea?
„Mi-e sete…”
Le-a dat din cupă Să să bea
Acum, izvor din el curgea…
Şi tuturor le zice: “Beţi
Apa ce-o dau nu are preţ
Nu însetaţi… veniţi de beţi…”
Pe lemn, El strigă răstignit:
„Mi-e sete”, zice glasul chinuit…
„Mi-e sete”.
Pamela MARTIN
Sursă: Peter JONES – Identitate furată. – Cluj-Napoca: Ed. Aqua Forte, 2006, p. 180.