Viaţa în sine nu are nici un sens. Viaţa este un prilej de a crea sensul. Sensul nu trebuie să fie descoperit, el trebuie să fie creat. Vei găsi sensul numai dacă îl creezi. El nu zace acolo undeva după tufe, ca să-l cauţi puţin şi să-l găseşti. Nu e ca o piatră pe care poţi s-o găseşti. E o poezie care trebuie compusă, e un cântec care trebuie cântat, e un dans care trebuie dansat.
Sensul e un dans, nu o piatră. Sensul e muzică. Îl vei găsi numai dacă îl creezi. Ţine minte acest lucru.
Milioane de oameni duc o viaţă fără sens din cauza acestei idei absolut stupide că sensul trebuie descoperit. Ca şi cum ar exista deja, şi tot ce trebuie să faci este să tragi cortină şi – ce să vezi? – Iată sensul! Nu e aşa.
Aşa că ţine minte: Buddha a găsit sensul pentru că l-a creat. Eu l-am găsit pentru că l-am creat. Dumnezeu nu e un lucru ci o creaţie. Şi numai cei care creează găsesc…
Dacă nu vezi nici un sens în viaţă, probabil că aştepţi pasiv ca sensul să vină, dar el nu va veni niciodată. Religiile din trecut spuneau că sensul există deja. Nu există! Există libertatea de a-l crea, există energia de a-l crea. Există câmpul în care să semeni seminţele şi de pe care să culegi roadele. Totul există, dar sensul trebuie creat. De asta crearea lui este aşa o bucurie, aşa o aventură, aşa un extaz…
OSHO – Creativitatea, 2006