Părinte,
Te iubesc mai mult decât orice.
În primul rând, pentru că eşti singurul care poate spune SUNT. Şi, pentru că am aflat asta când aveam şaisprezece sau şaptesprezece ani, la nouăzeci şi trei, tot din asta trăiesc.
Te iubesc mai mult decât orice.
Pentru că:
– Omului, care, de-a lungul întregii lui evoluţii, caută să-şi fie suficient sieşi, i-l dăruieşti pe Isus, Cuvântul, ca o dovadă că omul nu poate ajunge sieşi;
– Atunci când oamenii vor cifre şi iar cifre, tu le dăruieşti negrăitul, care devine mai puternic decât îndoiala, prin Hostia euharistică;
– În locul atmosferei înăbuşitoare, aduci suflul, spirituş, al Duhului Sfânt care se naşte din unirea şi iubirea dintre Tatăl şi Cuvânt, şi în care ne scăldăm.
Da, tu eşti iubirea mea.
Nu suport să trăiesc atât de mult decât datorită certitudinii pe care o am: că moartea este, indiferent ce credem, Întâlnire.
Te iubesc mai mult decât orice.
Doar că… Pentru a fi un credincios credibil, trebuie ca toţi cei din jurul meu să ştie că nu accept şi că nu voi putea accepta niciodată permanenţa Răului.
Tu, CEL CARE ESTE, eşti atotţiitorul, şi tot prin tine poate înceta existenţa a toate câte sunt.
Iar dacă ai puterea de a-i pune capăt, cum de mai dăinuieşte Răul?
Căci doar aşa se încheie rugăciunea lui Isus: „Şi ne izbăveşte de Rău!”
Părinte, îţi mulţumesc că mă ajuţi să refuz – căci altfel ar fi doar amăgire şi minciună – să „cred” că şi cum mi-ar păsa de dăinuirea Răului, şi pe lumea asta, şi dincolo de veci.
Crezând, iubind, nu pot fi acel „totuşi credincios”, adică un credincios care nu înţelege.
Prea mulţi dintre fraţii mei oameni rămân în pragul iubirii de Dumnezeu, stingheriţi de nevoia acestui „totuşi”. Îndură-te de ei şi îndură-te de Univers.
Părinte, aştept de atâta vreme să trăiesc în deplina ta PREZENŢĂ, care este – nu m-am îndoit niciodată -, în ciuda a tot, IUBIRE.
4 octombrie 2005, De Sfântul Francisc din Assisi
Deo gratias!
Abatele Pierre
Sursă: Doamne, de ce?: Scurte meditaţii asupra credinţei creştine şi a sensului vieţii de Abatele Pierre. Convorbiri cu Frederic LENOIR; trad. Din franceză de Valentina TÂRLEA.- Bucureşti: HUMANITAS, 2006, pp. 87-89.
P.S. În fotografii Abatele Pierre, prelat catolic francez, alias Henri GROUES (1912-2007).