Un renumit samurai, cu o constituţie fizică masivă, a hotărât într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperând să găsească uşa către secretele Universului.
– Călugăre, spuse el pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande, învaţă-mă despre Rai şi Iad!
Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după câteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ:
– Să te învăţ despre Rai şi Iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urât! Sabia ta este ruginită! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţa mea imediat! Nu pot să te suport!
Samuraiul era furios. Atât de furios, încât întregul corp începuse să-i tremure. Faţa i se înroşise şi valuri de mânie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gânduri, samuraiul ridică ameninţător sabia asupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugăr.
– Acesta este Iadul!, spuse liniştit călugărul, privindu-l.
Samuraiul împietri, şocat de răspunsul călugărului. Compasiunea şi calmul acestui omuleţ, care îşi riscase viaţa pentru a oferi o învăţătură despre Iad îl lăsară fără cuvinte. Samuraiul îşi cobora încet sabia, plin de gratitudine şi, pentru motive pe care nu le putea explica, inima i se umplu pe data de o pace cum nu mai cunoscuse.
– Şi acesta este Raiul, adăugă, la fel de calm, călugărul.
***
“Trebuie să ştii să perseverezi, pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat, pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară, pentru a ajunge la linişte, la încredere. Trebuie să fi obţinut liniştea, încrederea, pentru a putea discerne esenţialul lucrurilor. Când se discerne esenţialul lucrurilor se poate atinge scopul.” (CONFUCIUS)
Sursă: Taifasuri, nr. 184 din 4 sept. 2008, p. 2