Iepurele se întâlni într-o zi cu broasca ţestoasă pe cărare şi începu s-o ia în râs:
– Vai, dar ce picioare scurte şi strâmbe ai, cumătră! Stau şi mă mir cum ai putea alerga cu ele.
Dar broasca cea cu glagorie la cap nu-l lua în seamă şi-şi ascunse capul mai mult sub carapace.
– Hm! Şi te mai faci că n-auzi! Mai zise el cu mustăţile pe sus.
Neauzind nici un răspuns, dădu din umeri şi se pregăti de plecare. Dar nu făcu doi paşi, că auzi glasul ei:
– Ascultă, măi, Iepurilă. Dacă eşti aşa de iute de picior cum te lauzi a fi, hai să ne luăm la întrecere!
– Ceee-ai spus??! Tu, cu mine? Şi duse laba la ureche, făcându-se că n-a auzit bine.
– Aşa cum ai auzit, mai zise broască ţestoasă. Ba facem şi un rămăşag: cine va pierde, va plăti!
– Vaaaii! Hai că mă prăpădesc de râs! Hohoti iepurele. Dar pentru că m-ai provocat, primesc.
– Bine, zise ea, mâine la ora zece să fii în poiană, la linia de plecare.
– Bine! Spuse şi iepurele şi plecă de-a dreptul năucit.
Ajunse acasă şi-i povesti consoartei totul. Apoi se culca, dar nu putu să închidă un ochi până la ziuă. Se tot gândea la tărăşenia asta şi nu-i ieşea din cap.
– Da’ culcă-te o dată, mai bărbate, îi zise nevasta, unde ai mai auzit tu că o broască ţestoasă să alerge mai repede decât un iepure?!
– Dar ştii că ai dreptate? Răspunse iepurele. Prost mai sunt că-mi fac probleme.
Şi adormi pe loc.
Broască ţestoasă, de cum ajunse acasă, îşi luă cele şapte odraslele la plimbare. Broscuţele se bucurară, căci nu prea aveau ocazia de a vizita jungla.
La prima cotitură, broasca-mamă spuse puiului mai mare:
– Tu vei sta aici. Şi când îl vei vedea pe iepure că vine în goană, îţi areţi capul şi spui: “Bună ziua, cumetre dragă!” Ai înţeles! Uită-te bine la locul unde vei sta!
Broscuţa se uită cu atenţie în jurul ei, apoi în direcţia din care trebuia să vină a doua zi iepurele şi zise:
– Da, mămuca, am înţeles.
Şi aşa făcu broasca-mamă cu ceilalţi cinci pui la celelalte cotituri. Fiecare pui memora locul şi învaţă cuvintele pe care trebuia să le spună la venirea iepurelui. La linia de sosire spuse puiului ei cel mic:
– Tu ai o treabă specială: vezi bolovanul acela alb? Acolo vei sta şi când îl vei vedea pe iepure că apare, îi sări în faţă şi-i strigi: “Am câştigat! Iată-mă!” Hai uită-te bine la acest loc şi repetă ce ai de spus.
Puişorul se uită în jurul său cu ochii iscoditori, apoi scoase capul de sub carapace şi strigă: “Am câştigat! Iată-mă!”
Pe urma plecară acasă.
A doua zi la ora zece, iepurele veni cu Mustăciosul, cel mai bun prieten al său, ca martor şi arbitru. El dădu comanda de plecare în cursă.
– Unu, doi, trei, plecaţi! Strigă el.
Iepurele o porni ca din puşcă, iar broasca ţestoasă o luă domol, aşa cum îi era mersul. După câţiva metri se strecură într-un frunziş şi plecă liniştită acasă.
În vremea aceasta, iepurele alega de-i pocneau ochii. La prima cotitură văzu un cap de broască ţestoasă şi o voce îi strigă:
– Bună ziua, cumetre dragă!
Atunci o luă la picior şi mai repede. La a doua cotitură văzu în dreapta sa acelaşi cap de broască. Sau i se păru că era aceeaşi.
– Bună ziua, cumetre dragă!
Şi tot aşa, la celelalte cotituri: peste tot era întâmpinat de urarea: “Bună ziua, cumetre dragă!” încât nu se putea dumiri cum este posibil că broasca să fugă mai tare ca el şi mereu să i-o ia înainte.
În fine, ajunse în goană mare şi la bolovanul cel alb. Auzi în faţa lui:
– Am câştigat! Iată-mă!
Şi văzu, ca prin ceaţă, din cauza efortului, capul de broască. Căzu lat la pământ. Nici n-a ştiut cum a ajuns acasă.
A doua zi, nevasta iepurelui veni la căsuţa broaştei ţestoase plângând:
– Soţul meu zace acum bolnav şi va trebui să-ţi plătim şi rămăşagul!
– Linişteşte-te, draga mea, hai linişteşte-te! Mă gândesc eu ce-i de făcut şi mâine trec eu pe la voi, o mângâie broască ţestoasă.
Şi a doua zi se duse la vizuină celui învins, îi spuse câteva vorbe liniştitoare şi luă foarte puţin din ceea ce i se cuvenea din rămăşag.
– Un lucru însă nu trebuie să uiţi vreodată, îi spuse la plecare iepurelui: nu e bine să-ţi baţi joc de înfăţişarea altora: trebuie să rămânem aşa cum ne-a făcut Creatorul, căci aşa e bine: fiecare cu rostul lui în asta lume!
Sursă: Povești nemuritoare (Editura Ion Creangă)
Alexandra
Rapida broscuta, a castigat datorita talentului ei.