Moartea este un fenomen cutremurător şi lipsit de sens în limitele raţiunii: ea apare ca un dat fără nici o explicaţie, fără o deschidere către judecată; aceasta o şi face să fie stupidă. Moartea este o tragedie care se consumă cotidian şi pe dimensiuni universale: respingerea ei nu influenţează cu nimic felul necesar şi categoric în care apare. În mod natural ea închide viaţa omului şi de pe această poziţie nu există cale de salvare.
Din punctul de vedere ce aparţine filosofiei naturaliste, moartea este simptomul cel mai grav al răului de unde vine şi caracterul ei negativ. Moartea este inamicul a tot ce durează, este înfruntarea permanenţei şi lichidarea existenţei până în străfundurile ei care nu permite misterul creaţiei.
Ernest BERNEA – Cel ce urcă muntele, 1996.