- Abţine-te să-l ocărăşti pe duşmanul tău, dar nu scapă nici un prilej pentru a-i afla defectele şi pentru a-i socoti slăbiciunile. Dar fă-o astfel încât el să nu-şi dea seama, fiindcă în acest caz s-ar feri de tine şi s-ar pregăti să te atace.
- Apropie-te de duşmanul tău atât cât să poţi obţine ceea ce-ţi trebuie. Nu te apropia mai mult decât atât, fiindcă va deveni îndrăzneţ cu tine, îţi va slăbi ostenii şi astfel te va umili singur.
- Cel care are minte este recunoscător duşmanului cu care s-a împăcat pentru ajutorul pe care i l-a dat din proprie iniţiativă, dar nu se va încrede cu totul în el, chiar dacă se va apropia de el, dar şi mai bine va fi de va sta cât mai departe de el.
- Cel care este lăsat în pace de duşmanul său este liniştit sufleteşte.
- Cel cu minte, chiar dacă este convins de forţă şi superioritatea sa, nu trebuie să atragă voit duşmănia împotrivă-i, bizuindu-se pe forţa să, după cum, având un antidot, nu trebuie să bei otrava, bizuindu-te pe el.
- Cel cu minte nu caută să se apropie de duşmanul viclean.
- Cel cu minte vede în duşmănia dintre duşmanii săi un câştig pentru sine, iar faptul că sunt ocupaţi unii cu alţii vede propria-i salvare.
- Cel slab care se fereşte de duşmanul puternic este mai în siguranţă decât cel puternic care se înşală în legătură cu duşmanul cel slab şi-i spune totul despre sine.
- De mare ajutor împotriva duşmanului tău îţi va fi dacă îţi cunoşti toate defectele şi slăbiciunile la fel cum le cunoşti pe ale lui. În legătură cu fiecare defect, pe care-l vezi sau despre care auzi vorbindu-se, să te întrebi: “Oare am şi eu unul la fel?” Iar dacă vei descoperi că ai unul la fel, să-l socoteşti alături de celelalte pe care ţi le cunoşti şi s-o iei înaintea duşmanului tău, îndreptându-ţi lipsurile şi închizând breşele prin care te-ar putea lovi.
- Patru lucruri nu sunt puţine nici chiar atunci când ai parte doar de puţin din ele: focul, boală, duşmanul şi datoria.
- Prietenia şi duşmănia nu rămân veşnic neschimbate; se poate întâmpla că prietenia să se preschimbe şi ca duşmănia să devină prietenie.
- Să ştii că există duşmani pentru a căror pierzanie trebuie să lupţi, duşmani cu care trebuie să încerci să te împaci şi duşmani de care trebuie să te îndepărtezi.
- Cel cu minte ştie să-şi măgulească duşmanul şi să-i arate prietenie, dacă este nevoie, să se veselească împreună cu el, dacă trebuie, şi să se îndepărteze de el, dacă găseşte pentru aceasta o cale.
- Nu folosi blestemul şi injuriile ca arme împotriva duşmanului tău, fiindcă ele nu rănesc sufletul, nici poziţia, nici averea.
- Omul rău îţi aduce un duşman şi nu ai nevoie de o prietenie care aduce cu sine şi duşmănia.
IBN AL-MUQAFFA – Kalila şi Dimna, Literatura mare
Sursă: Proverbe, maxime şi aforisme arabe. Antologie… de Nicolae DOBRIȘAN.- Bucureşti: Albatros, 1976, pp. 51-53, (col. Cogito).