Pacea este cea mai favorabilă stare pentru omenire. Ei i se opune în permanenţă războiul. Pacea este în primul rând o stare interioară; ca să existe pace, toate funcţiile şi activităţile interioare şi exterioare ale omului trebuie să fie perfect echilibrate şi armonizate. Când în sufletul omului există tulburare şi excitare nu vom avea pace. Pentru a avea pacea sufletului trebuie că toate elementele lui să vibreze la unison, fără egoism, fără dezacorduri, fără idei preconcepute. Pacea este o stare de conştiinţă superioară, fiind dependenta de sănătatea organismului nostru. Pacea se poate instala complet în noi când cele două organisme, fizic şi psihic, sunt în armonie. Adevărata pace, odată instalată, nu se mai pierde niciodată.
În fiinţa noastră, pacea este o armonie, un acord perfect între elemente, forţe, funcţii, gânduri, sentimente şi activităţi. Această pace profundă este foarte greu de obţinut pentru că îţi trebuie voinţă, răbdare, dragoste şi o mare ştiinţă de viaţă. Când ajungem să avem în noi „adevărata pace”, tulburările exterioare nu ne mai ating; această pace este de fapt o senzaţie divină, inexprimabila, este rezultatul victoriilor noastre obţinute asupra tendinţelor inferioare din noi. Pacea provine dintr-o armonie, dintr-o consonanţă absolută între toţi factorii şi elementele care constituie fiinţă omenească; această armonie nu poate exista decât atunci când toate elementele sunt purificate. Pentru a obţine pacea, primul lucru e să lucrezi pentru purificare, adică eliminarea tuturor materialelor care împiedică buna funcţionare a intelectului, a inimii şi a voinţei. Pentru a realiza această puritate ea trebuie înţeleasă, iubita şi dorită din toată fiinţa. Când se produc dezordini în corpul fizic, în inimă sau gândire, atunci s-au absorbit elemente impure, străine; ele provoacă perturbaţii, sunt nocive şi trebuie eliminate. Purificarea este necesară atât în plan fizic (băi, curăţenie, posturi) cât şi în cel psihic (rugăciune, meditaţie, etc.)
Trăind în armonie, în pace, omul, lipsit de griji, de agitaţie, începe să vadă toate splendorile pe care nu le-a văzut înainte, realităţi subtile, adevărate minuni ale universului. Pacea se instalează numai când toate celulele vibrează la unison, într-o idee sublimă şi dezinteresată. Adică când în toată fiinţa noastră introducem numai gânduri de dragoste, compasiune, iertare, abnegaţie. Odată obţinută, pacea veritabilă devine o stare spirituală care nu mai poate fi pierdută. Pacea nu depinde exclusiv de condiţii exterioare; ea vine din interior cu toate turbulenţele sau trepidaţiile din lumea exterioară. Posedând-o, devenim capabili de a o răspândi şi a o aduce şi altora din lumea înconjurătoare. Pentru a realiza pacea lumii, toate particulele fizico-psihologice ale oamenilor trebuie să trăiască după legile păcii şi armoniei interioare. „Pacea, omul trebuie, mai întâi s-o instaleze în el însuşi, în actele lui, în sentimentele şi gândurile sale. Numai în acel moment el lucrează cu adevărat pentru pace.”
Omraam Mikhael AIVANHOV – Egregorul porumbelului păcii, 1991