În primii ani de viaţă îi consideram egali cu noi, trăiam şi ne jucăm cu ei, băieţii. Peste câţiva ani am descoperit că fizic nu ne seamănă, aşa că ne-am cam despărţit şi i-am evitat, pe ei, băieţii. Acum când avem 12-13 ani îi vrem lângă noi din nou, ne interesăm de ei şi le vrem prietenia, a lor, a băieţilor. În grupul nostru de fetişcane bârfim şi discutăm despre ei, băieţii, ba ne mai şi lăudăm că deja îi avem prieteni. Unele. Altele încă nu. Da, domnişoarelor, şi din comunitatea Jurnalului.ro, cam aşa stau lucrurile şi acum la început de mileniu şi secol. Există oameni, fete şi băieţi care doresc să se cunoască, să se împrietenească şi, de ce nu, mai târziu, să trăiască împreună. Asta este cursul vieţii! Fetelor, băieţii există pentru Dumneavoastră! Nu-i ignoraţi! Şi ei doresc să fie luaţi în seamă şi să vă cunoască! Cum procedează fiecare sex în parte, este o altă poveste…
Băieţii sunt diferiţi, nici unul nu seamănă cu altul, dar în linii mari ei se pot grupa în mai multe tipologii: 1. CRAIUL (deştept, spiritual, alura sportivă, popular, însoţit numai de fete superbe, „prada de lux” pentru multe fete); 2. VIITORUL TITRAT (convenţional, nu se abate de la reguli, ambiţios, îşi pregăteşte cariera, nu are timp de fete, plictisitor); 3. TOCILARUL (învaţă permanent, nu are prieten decât cartea şi CP-ul, poartă ochelari şi haine demodate, palid, nesociabil); 4. GLUMEŢUL (vrea să fie luat în seamă prin tot felul de pozne, lipicios, penibil, nu e dorit în preajmă); 5. MITOCANUL (tipul care face lucruri dezgustătoare, nu le are cu periuţa de dinţi, săpunul şi duşul, se crede un mascul-rege între femei); 6. SPORTIVUL (atrăgător cu muşchi şi bicepşi, popular pentru că e în echipa şcolii, obsedat de antrenamente, vrea o prietenă numai pentru a-l susţine din tribună); 7. DANDY (preocupat mai mult de aspectul fizic, mereu în oglindă, coafura şi îmbrăcăminte de ultimă oră, se vrea neconvenţional)… s.a. În realitate aceste tipologii de băieţi nu există separat ci doar în combinaţie. Fetele ar trebui să aleagă prietenul care are mai puţine trăsături negative. Dar un băiat perfect nu prea există…
Dar, ei, băieţii, nu sunt chiar aşa de diferiţi faţă de fete. Totuşi au câteva aspecte comportamentale care îi particularizează că gen masculin la vârsta adolescenţei. Băieţii se maturizează mai încet şi în mod diferit faţă de fete; accepta mai târziu regulile de igienă individuală impuse de părinţi şi societate şi nu se preocupă prea mult de aspectul lor exterior. Viaţa lor obişnuită se desfăşoară mai bine în „gaşca” unde se simt în siguranţă şi unde învaţă tainele bărbăţiei. Îşi ascund sentimentele pentru că trebuie să arate celor din jur că sunt bărbaţi luptători şi duri, pachete de muşchi şi bicepşi. Le este cam frică de fete, ca şi fetelor de ei, pentru că nu prea ştiu multe despre sexul opus. Sunt cam timizi în a face primul pas într-o relaţie cu o fată (prima privire, primul cuvânt, prima invitaţie, primul sărut…). Cam aşa arată în general băieţii. Din acest motiv, fetelor nu trebuie să le fie frică de ei. D-relor, dovediţi-le, prin ceea ce faceţi în relaţiile cu ei, că nu au motive întemeiate să se teamă de voi, dacă au bune intenţii…
Dacă au ajuns la concluzia că le interesează băieţii, fetele pot începe demersurile pentru a-i găsi, ca prieteni sau iubiţi. Şi aşa ajungem la prima dragoste (pasiune), la prima vedere sau nu. În cele mai multe cazuri este vorba de o persoană cu care abia ne cunoaştem. Momentul e unic pentru fiecare şi rămâne înscris în memorie şi, poate, pentru că, de multe ori, a fost dureros şi neîmpărtăşit. Fenomenul în sine e complicat, dar totuşi să-i definim câteva trăsături: * sentiment de dragoste intens pentru o persoană pe care n-o cunoşti; * o relaţie imaginară între tine şi o persoană care e înzestrată cu însuşiri ideale; * că fata, îl vezi pe el şi ţi se pare grozav; * îţi imaginezi cum ar fi să ieşi/să te întâlneşti cu el, băiatul visurilor tale; * începi să crezi că deja îl cunoşti bine pentru o iniţia prima mişcare de apropiere; * eşti convinsă că dacă şi el te-ar cunoaşte ar fi marea ta dragoste; * te îndrăgosteşti de această imagine creată de tine; * ajungi uneori la „dragostea nebună”, când te poţi îndrăgosti de cineva pe care îl cunoşti, mai în vârstă, cu autoritate faţă de tine (vedetă TV, profesor, prietenul surorii tale) sau chiar persoane inaccesibile ţie… Vom ilustra cele de mai sus cu trei confesiuni ale unor feţe.
Concluzii la confesiunile prezentate: * fiecare pasiune este unică şi memorabilă; * persoană de care te îndrăgosteşti şi profunzimea sentimentelor sunt tot atât de unice ca şi oamenii însăşi; povestirile va ajuta fetelor să cunoaşteţi mai bine iubirea adevărată, faţetele cu care se manifestă în viaţă şi vă avertizează ce periculoasă poate fi dragostea neîmpărtăşită când se transformă într-o obsesie. Pasiunea sau „dragostea nebună” pentru cineva imaginar, când visezi cu ochii deschişi, când nu faci pe nimeni să sufere, fără să treci prin jena unei întâlniri adevărate, este ceva normal. Adevărata problemă apare atunci când începi să crezi că te-ai îndrăgostit de o altă persoană şi să te amăgeşti că numai împrejurările te împiedică să ai o legătură reală cu ea. În asemenea cazuri, sentimentul de frustrare devine insuportabil. Randamentul şcolar scade, nu mai ai chef să mănânci, pierzi contactul cu prietenii. Se spune că te îmbolnăveşti de dragoste. Dacă totuşi începi să te îndrăgosteşti de cineva, încearcă stimata d-soară să fi realistă şi obiectivă, respingând din faşă persoanele inaccesibile. Frânează-ţi şi preia controlul stării tale de visare! Destăinuieşte-te celei mai bune prietene şi aminteşte-ţi permanent că nu trebuie să laşi o dragoste imaginar-imposibilă să te împiedice a te întâlni cu un prieten adevărat şi real.
La început, băieţii reprezintă pentru fete necunoscutul din punct de vedere sufletesc. Şi invers. Ca fată crezi că eşti la fel de valoroasă ca şi ei, dar eşti îngrijorată că totuşi ei, băieţii, nu se interesează de tine. Unele fete, cele de tipul „a sta pe loc şi a visa”, nu prea au contacte sociale cu băieţii; altele, de tipul ” a se ridica şi a acţiona” zăpăcesc mai mulţi băieţi. Ceea ce le diferenţiază este ÎNCREDEREA ÎN SINE şi nu înfăţişarea, inteligenta, manichiură sau coafura. Fetele încrezătoare în ele, radiază vibraţii pozitive şi optimiste gen ” Sunt nemaipomenită”, „Pot”, „Reuşesc”, atitudine care are ca rezultat obţinerea succesului la şcoală, în afara ei şi în relaţiile cu băieţii. Adevărul e că foarte puţini oameni au încredere în forţele lor proprii. Deci, fetelor care încă nu aveţi prieteni băieţi, îndrăzniţi, ieşiţi din dormitorul închis şi intraţi în lumea reală! Domnişoară, descoperă şi acceptă ca şi TU ai trăsături fizice plăcute! Nu respinge niciodată un compliment venit din partea LUI! Nu te lăsa umilită şi fii mândră de ceea ce eşti! Află că şi băieţii sunt înspăimântaţi de fete, că se tem să fie respinşi, dar că le pasă mai mult de ceea ce spune o fată decât de felul cum arată…
Pe la 13-14 ani fetele încă nu se pot gândi la o relaţie de dragoste, dar la un de prietenie cu băieţii da. Odată cu înaintarea în vârstă preocupările şi interesele fetelor şi băieţilor se împletesc şi se suprapun. Prin activităţi comune, muzică, modă, film, discotecă, etc. Tot mai mulţi băieţi intra în cercul de prieteni ai fetelor. Asta şi pentru că băieţii pot fi amuzanţi, săritori, că pot să înveţe pe fete să vadă unele lucruri şi din alte puncte de vedere, că le pot oferi soluţii practice, că le pot ajuta să iasă în societate mai des. Dar că ei să le devină prieteni, fetele trebuie să-i trateze egal, să accepte să participe la activităţi de club sau asociaţie, să facă anumite compromisuri. Abia când relaţiile de prietenie s-au maturizat atunci poţi să speri să înmugurească şi cele de dragoste. O fată se simte atrasă de un anumit băiat prin priviri scurte sau îndelungate, la vedere sau din umbră, întâmplătoare sau voite. Apoi are loc „prima mişcare” (un exemplu posibil!): Băiatul respectiv iese de la cursuri. Se îndreaptă spre tine. Te priveşte drept în ochi. Inima ta bate neobişnuit. Ajunge la tine şi-ţi spune; „Poţi să vii sâmbătă la discotecă Malibu? Vin să te iau la şase. Şi – apropo – ai nişte ochi minunaţi!”… Îţi mai dai seama că el, băiatul, te place şi prin faptul că este mereu în preajma ta, cu sau fără rost, că îţi transmite nişte semne prin limbajul corpului său, că încearcă să-ţi vorbească des, că participă mai des cu tine la acţiunile comune din şcoală, că afli de la prietenii comuni că s-a interesat de tine…
După o anumită cunoaştere reciprocă, fetele pot accepta să se întâlnească cu băieţii. Întâlnirea reprezintă un mod plăcut de a cunoaşte mai bine pe cineva. O „întâlnire” are loc atunci când două persoane, în cazul nostru o fată şi un băiat, care se plac sunt împreună într-un anumit loc. Nu contează cine face invitaţia, ea sau el. De obicei persoană care are cea mai mare încredere în sine trebuie să facă invitaţia, zic unii. Său persoana cea mai curajoasă, zic alţii. Problemele tehnice ale întâlnirii (cum să te îmbraci?, cine plăteşte?, unde să mergeţi? Sau acordarea primului sărut…) se rezolvă înainte sau în timpul întâlnirii propriu-zise, de fiecare partener sau de comun acord. Fiecare întâlnire este unică. Nu sunt tipare de parcurs. Totul vine de la sine. După starea sufletească a partenerilor şi împrejurările date. Se zice că cea mai perfectă întâlnire este aceea despre care nici nu-ţi dai seama decât după aceea când într-o zi îţi dai seama că eşti îndrăgostită de un băiat, fără să şti încă de ce-l iubeşti. Nu este o ruşine, domnişoară! Te îndrăgosteşti pentru că şi TU eşti o fiinţă umană! Fiecare dintre noi simte nevoia să iubească o anumită persoană, să-şi trăiască momentele vieţii cu cineva şi să aibă şi relaţii trupeşti intime. Toate aceste sentimente sunt normale, fireşti şi fac parte din viaţa noastră. Pentru cei tineri, băieţi şi fete, a fi îndrăgostit este un sentiment care poate să şi sperie; mai ales pentru fete, a fi îndrăgostită şi a avea legături sociale cu băieţii nu este uşor şi simplu. Treptat, însă, totul se normalizează. Important este să nu intraţi în panică. Rămâneţi cu picioarele pe pământ, chiar dacă uneori trăiţi şi momente de nesiguranţă. Pe de altă parte, apar probleme cu părinţii. Pentru că vei lipsi sistematic de acasă eşti nevoită să le dai socoteală, să le ceri permisiunea. Trebuie să înţelegi grija părinţilor; dânşilor le e tema că vei avea un contact fizic cu prietenul tău, că vei suferi, că nu vei mai iubi dacă vei trăi decepţii, că îţi vei neglija studiile, că el, prietenul tău, te va influenţa prost în anumite privinţe. La toate aceste griji, d-ta d-șoară trebuie să-i linişteşti cu tact şi diplomaţie, asigurându-i că te vei comporta cu toată responsabilitatea în toate demersurile tale în afara casei. Respectă-le regulile, invită-ţi prietenul acasă ca dânşii să-l cunoască… Şi vei vedea că totul va fi bine.
Timpul a trecut în zbor, ai prieteni, eşti îndrăgostită… Relaţia ta, d-ră, a evoluat şi, poate, durează un anumit timp. Din diferite cauze ea se poate şi încheia. Ai terminat şcoala, te-ai mutat în alt oraş sau pur şi simplu constaţi că el, băiatul nu te mai place sau nu îl mai placi. În aceste din urmă cazuri, trebuie să vă spuneţi decizia de a renunţa la relaţie, chiar dacă supără pe partener. Dacă eşti TU cea părăsită, nu dispera! Lumea-i plină de băieţi care aşteaptă să te întâlnească! Ţine supărarea doar o săptămână şi începe o altă „căutare”! Acum ai o anumită experienţă, eşti mai matură şi vei şti să alegi mai bine. Viaţa merge înainte pentru toţi…
Micul curs axat pe relaţiile dintre fete şi băieţi s-a terminat. Au fost puţine comentarii, dar mulţi/multe au citit însemnările. Unii începători, alţii cu experienţe mai bogate. Însemnările s-au dorit doar să sugereze şi nu să analizeze cazuri individuale. Fiecare cuplu ştie problema lui cel mai bine. De fapt, fiecare relaţie fată-băiat, este unică, nerepetabilă, ţinând seama de personalitatea partenerilor şi de împrejurările în care se desfăşoară. Unele relaţii se termină fericit, altele nu. Important este să trăiţi, şi feţele şi băieţii, viaţa în armonie, înţelegere, încredere şi dragoste…
Sursă: Morag PUNTY – Cine sunt aceşti băieţi: Ghid practic pentru tinerele fete. – 1995.