Cei ce doresc să fie slobozi de legăturile lumeşti, să-şi închine întreaga lor viaţa lui Dumnezeu şi să-i dea făgăduinţă curăţia. În ce stă depărtarea de lume? În părăsirea tuturor obiceiurilor lumii, în stingerea simţurilor lumeşti, în ruperea legăturii cu familia, adică să se lepede de sine însuşi, dezbrăcându-se de omul cel vechi şi de faptele lui. Să-şi mute inima în locaşurile cerului, ca să poate zice: “Sălaşul nostru în ceruri” (Filipeni 3, 20).
Această transformare a fiinţei nu se poate face fără o luptă lăuntrică şi fără întoarcerea dureroasă a voinţei şi a sufletului întreg. Două feluri de luptă poarta oricine care într-adevăr s-a lepădat de lume: cea dintâi e lepădarea de rudenii şi avere, iar cea de a doua e lepădarea de sfaturile voii sale. Şi numai cel ce iese biruitor din aceste lupte se face pe sine vas ales al lui Dumnezeu.
Sursă: Seminţe duhovniceşti/BOCA, Arsenie. – Bucureşti: Editura Credinţei, 2009, p. 48.