· Când îţi scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieţii tale, soarta, cu vecinica ei ironie, varsă cerneală peste foile ce urmează.
· Pierzând cerul fericirii tale, cu anevoie mai poţi găsi pământul de unde ai plecat.
· Oamenii incapabili de a face ceva bun în asta lume aşteaptă ca alţii să facă chiar imposibilul.
· Cumpăna dreptăţii omeneşti e aşa de sensibilă, încât interesul de greutatea unui fir nimiceşte echilibrul discurilor sale.
· Duşmanul cel mai înverşunat şi prietenul cel mai mângâitor este propria noastră memorie.
· În poezie adeseori se sacrifice ideea pentru râmă, în viaţa – inima pentru situaţii sociale.
· Câtă vreme mai eşti susceptibil de o bucurie, te poţi aştepta la cea mai mare durere.
· Când vine noaptea, în sufletul meu se naşte o mare durere şi o mare mâhnire. Lupta începe… cel învins ar trebui să fii tu, dar demult mi-s tocite armele.
· Liniştea mea sufletească începuse să se pregătească pentru clipele grele de viaţă.
· Le coeur est un efant; îl espere ce qu’il desire.
· L’amour est un tresor de souvenir.
· Les illusions ne sont alles pas la fortune du coeur?
· L’amour est l’infini de notre ame.
· La premiere, et la plus importante qualite d’une femme, est la douceur.
VERONICA MICLE
Sursă: Raze de lună/MICLE, Veronica. – Iaşi: Princes Edit, 2011, pp. 103-104