Cartea aceasta [“Kalila şi Dimna”] strânge laolaltă înţelepciune şi desfătare, de aceea o vor alege deopotrivă înţeleptul şi netotul pus pe înveselire. Învăţăcelul tânăr care o citeşte se străduieşte să păstreze tot ce i-a pătruns în inimă fără să priceapă prea bine despre ce este vorba, ci doar îşi aminteşte că a avut parte de o carte frumos împodobită. El este asemenea acelui tânăr care, odată ajuns la vârsta bărbăţiei, descoperă că părinţii săi i-au pus la fereală comori şi au făcut pentru el înţelegeri care-l vor scuti de truda de a-şi câştiga traiul, tot aşa şi înţelepciunea căpătată de acesta îl va cruţa de nevoia de a mai scotoci după alte cărţi de învăţătură.
Cel care citeşte această carte trebuie să afle înfăţişările care i s-au dat şi ţinta pe care a avut-o în vedere alcătuitorul ei atunci când a pus-o pe seama jivinelor şi a alăturat-o lumii necuvântătoare şi unor păţanii din care a făcut pilde. Dacă cititorul nu face aşa, nu va pricepe nicicând ce s-a vrut cu acele tâlcuri, nici ce rod să culeagă din ele şi nici ce urmare ar putea avea pentru el cele înfăţişate de-a lungul acestei cărţi. Dacă ţinta lui este să isprăvească această carte de citit de la cap la coadă, fără să aibă ştiinţa a ceea ce citeşte, nu va avea niciun folos…
… cel care citeşte această carte, fără să priceapă ce cuprinde, fără să-i ştie rostul, fie el tăinuit ori vădit, nu va trage nici un folos din slovele înlănţuite dinaintea ochilor săi, ci va fi asemenea celui căruia i s-a dat o nucă întreagă, însă n-a ştiut la ce ar putea fi bună, fiindcă nu a spart-o. Sau este precum acela care, dorindu-şi să înveţe ştiinţa vorbirii frumoase şi corecte, se duse la un prieten învăţat în această privinţă, căruia îi mărturisi acest ţel al său. Prietenul îl povăţui să ia o anume carte în care se arată cum se schimbă cuvintele şi ce forme pot lua, iar el se întoarse acasă şi o citi în neştire, fără să încerce să-i pătrundă sensurile. Într-o zi, pe când se afla într-o adunare de oameni învăţaţi şi bine-crescuţi, se încinse la sfat cu ei, însă folosi un cuvânt nelalocul lui. Unii dintre cei de faţă îi spuseră: Vezi că ai greşit! Nu este corect cum ai spus. Mirat, le răspunse: Cum să greşesc de vreme ce am citit cartea de gramatică pe care o am acasă? Vorbele sale nu făcură decât să-i convingă de neştiinţa lui, căci acestea erau foarte aproape de prostie şi foarte departe de învăţătură.
Dacă cel cu minte pricepe, însă, această carte şi ajunge să capete ştiinţa cuprinsă în ea, atunci trebuie să treacă la fapte întocmai cum a învăţat din ea ca să tragă foloasele cuvenite şi să le transforme într-o cale care să nu se abată…
… nici cititorul acestei cărţi nu trebuie să aibă drept tel răsfoirea ei în căutarea zugrăvelilor care o împodobesc, ci să se aplece asupra pildelor pe care le cuprinde până la ultima, să se oprească asupra fiecărei poveşti, asupra fiecărei vorbe, cugetând, cu toată strădania, asupra lor…
De asemenea, cititorul acestei cărţi trebuie să o cerceteze mult şi bine, fără să-l apuce plictisul, şi să caute nestematele tâlcurilor, căci nu trebuie să-şi închipuie că scopul ei este povestirea vicleşugului a doua lighioane ori a taifasului la care stau un leu şi un bou, căci prin aceasta s-ar îndrepta de ţelul urmărit de ea…
Cititorul acestei cărţi trebuie să ştie că ea se întemeiază pe patru ţeluri: primul ţel este acela că punerea ei pe limba lighioanelor necuvântătoare a avut în vedere înlesnirea citirii ei de către tinerii cei dornici de înveselire şi cucerirea inimilor lor prin vicleşugurile dihăniilor. Al doilea ţel este scoaterea la iveală a plăsmuirii lighioanelor în fel şi chip ca desfătare pentru inimile regilor, care vor ţine să se preumble prin acele închipuiri. Al treilea scop este ca în această formă să fie pe placul regilor şi oamenilor de rând deopotrivă, fiind astfel din ce în ce mai mult răspândită, necăzând în uitare, ci, dimpotrivă, renăscând cu trecerea zilelor, trăgând foloase din această pictorul şi scribul deopotrivă. Iar al patrulea scop şi ultimul îl priveşte cu precădere pe filosoful însuşi…
Abdullah bin al-Muqaffa
Sursă: Kalila şi Dimna sau Poveştile lui Bidpai; Traducere din limba arabă, postfaţă şi note de George GRIGORE.- Iaşi: Polirom, 2010, pp. 5-16.