În viaţă totul evoluează. Niciun moment nu este identic cu altul. În clipa în care încercăm să “prindem” un adevăr şi să-l imobilizăm într-o formă definitivă, el se evaporă. Atunci – ne sfătuiesc călugării zen – trebuie să pronunţăm cuvântul mu.
Mu, mu, mu, mu: nimic, nimic, nimic, nimic. Totul e nimic. Nimicul e tot. Acest nimic este senin şi ne îmbogăţeşte. Acest nimic ne permite să avem totul. Mujo este un concept zen care se referă la estetica lejerităţii şi a transparenţei în maniera de a vorbi şi a proceda în viaţa de zi cu zi, totul fiind realizat într-o mişcare fluidă şi uşoară. Acest concept sugerează că orice certitudine se transformă şi se volatilizează şi că singurele lucruri de care putem profita intens sunt cele trecătoare.
Mujo înseamnă să trăieşti natural, fără griji, eliberat de orice greutate excesivă, în siguranţă şi confort. Înseamnă să nu “posezi” bogăţii, ci să te bucuri de ele fără să faci eforturi; înseamnă nu neapărat să ai bani mulţi, ci să cheltuieşti banii pe care îi ai cu stil şi rafinament, să foloseşti cu gust ceea ce deţii. De asemenea, mujo înseamnă să devii maestru în arta de a fi “bogat” chiar şi cu mijloace financiare firave: să exişti cu graţie în lumea “non-lucrurilor”, să respecţi ceea ce ai şi ceea ce faci. Mujo ne mai învaţă că banalitatea cotidianului ne văduveşte de sensul vieţii şi că logica şi conformismul paralizează spiritul.
Eleganţa mujo înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe propria persoană, să ştii cine eşti, să fii împăcat cu tine însuţi. Înseamnă să-ţi dezvolţi mai curând propriile gusturi, decât să te laşi ghidat de ale altora, să-ţi redescoperi propria imaginaţie şi propria creativitate, să nu pretinzi că eşti altceva decât ceea ce eşti. Înseamnă să vezi lucrurile din perspectivă personală, să trăieşti în afara unei societăţi grăbite, împotmolite în exces, în supraabundenţă, în multitudine de sarcini de îndeplinit, să apreciezi, de pildă, muzica, literatura sau o zi frumoasă de primăvară. Înseamnă să elimini toate detaliile stânjenitoare ale vieţii, să eviţi cutumele sociale artificiale, convenţiile, tensiunile, să refuzi tot ceea ce îţi diluează energia şi gândurile, reducându-ţi viaţa la banalitate şi mediocritate. Înseamnă de asemenea să-ţi fii suficient ţie însuţi, să nu mai depinzi de nimeni şi de nimic şi să conştientizezi că poţi să trăieşti cu eleganţă fără să aştepţi nimic în schimb.
Poţi să recunoşti graţia mujo la un călugăr zen din felul în care ţine ceaşcă de ceai sau alungă insectele.
Sursă: Arta esenţei/LOREAU, Dominique. – Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2013, pp. 23-25.