- A trăi măcar o clipă slăvit de oameni, înzestrat cu învăţătura şi însuşiri alese, înseamnă pentru cei cunoscători a trăi cu adevărat pe pământul acesta.
- Înţelepţii caută favoarea regelui, spre a putea face bine la prieteni şi a-şi neutraliza duşmanii.
- Căci în ceea ce priveşte pântecele, cine nu-i în stare să şi-l hrănească? Ore ciorile nu-şi umplu şi ele stomacul cu pliscurile lor?
- Numai acela trăieşte cu adevărat pe lumea aceasta, de a cărui viaţă atârna viaţa multora.
- Conducătorul tine mai mult la acela care se afla în preajma sa, chiar dacă-i lipsit de cultură, de naştere aleasă şi de evlavie. Conducătorii, femeile frumoase şi lianele îmbrăţişează de regulă ceea ce le stă alături.
- Omul care nu-şi arată puterea, chiar dacă-i tare, nu i se dă locul cuvenit. Focul care stă ascuns nu este băgat în seamă.
- Vorba trebuie întrebuinţata acolo unde rostirea ei aduce folos şi se întipăreşte pentru totdeauna, că o culoare pe stofa albă.
- Florile de aur ale pământului le culeg trei oameni: cel viteaz, cel învăţat şic el care ştie să servească.
- Apa distruge zăgazul; astfel e distrus planul care nu-i ţinut ascuns; clevetirea distruge dragostea; vorba distruge pe cel fricos.
- Înţelepţii nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit, ceea ce a trecut. Aceasta-i deosebirea între înţelepţi şi nebuni.
(Va urma)