– Cui i-a trecut vremea şi i-a sosit moartea, degeaba se căzneşte să se apere de lucrurile de care se teme că-i vor aduce pieirea, căci totul este în zadar, ba mai mult chiar, cazna lui s-ar putea întoarce împotrivă-i.
– Bărbatul tare şi puternic nu este doborât de către povara cea grea, chiar dacă nu este obişnuit să care. Bărbatul slab nu este în stare de aşa ceva, chiar dacă aceasta ete meseria sa.
– Sultanul nu-i caută în mărinimia sa pe cei plini de virtute, ci îi preferă pe cei aflaţi pe lângă el.
– Lucrurile nu ţin de slăbiciune şi nici de putere, nici de micimea şi nici de mărimea hoitului. S-ar putea ca cel mic şi firav să izbutească prin isteţime şi chibzuinţa ceea ce nu pot face mulţi dintre cei puternici.
– Dacă cineva îşi întâlneşte duşmanul chiar în locurile unde îşi poate afla pieirea, chiar dacă se împotriveşte sau nu, este de datoria lui să lupte pentru el, pentru a-şi salva viaţa.
– Unele şiretlicuri se pot întoarce împotriva celor care le-au pus la cale.
– Nimeni nu scapă de răul celui chitit să facă rău şi, dacă este prea slăbit ca să mai facă el rău nemijlocit, atunci pricinuieşte râul prin alţii.
– O mâncare rea provoacă celui ce a înghiţit-o dureri şi chinuri până când nu o dă afară. Nu-ţi poţi găsi alinare din pricina mâncării care dospeşte în burtă decât lepădând-o.
– Leacul împotriva duşmanului înverşunat nu este altul decât răpunerea acestuia.
– Regii cu scaun la cap nu se apucă să osândească pe cineva până când nu-i dau în vileag păcatul. Pentru fiece păcat, ei au o pedeapsă. Pentru un păcat săvârşit în văzul tuturor, trebuie o pedeapsă dată în văzul tuturor; pentru un păcat tainic, trebuie dată o pedeapsă tainică. Dacă regele pedepseşte pe cineva în urma învinovăţirii acestuia de o faptă pe care nu s-a dovedit că ar fi săvârşit-o, atunci îl nedreptăţeşte.
– Nu crezi că apa este precum vorba? Piatra este mai tare ca omul, însă dacă apa curge fără încetare pe piatră, sfârşeşte prin a o găuri şi a-i lăsa urme adânci. Aşijderea ei face şi vorba cu omul.
– Nu poate fi îndreptat ceea ce nu se îndreaptă şi nici strunit cel ce nu poate fi strunit.
– Mincinos este acela care spune ceea ce nu este şi înfăţişează ceea ce nu se spune şi nu se face.
– Uneltitorul moare înainte de vreme.
– Judecătorul cel drept trebuie să ştie fapta făcătorului de bine şi pe cea a făcătorului de rău, pentru că făcătorul de bine să fie răsplătit după binele făcut, iar făcătorul de rău, după răul făcut, căci astfel se vor înmulţi faptele de bine prin respectarea binelui, iar cei ce fac rele se vor ţine departe de ele.
– Judecătorii cei buni nu judecă după bănuieli şi după ceea ce nu ştiu nici când este vorba de judecata unora din nobilime, nici a unora din prostime.
– Cei cumsecade iau din faptele judecătorilor doar lucrurile bune, cei care greşesc şi sunt fără de rost iau din ele doar greşelile.
– Cel ce vrea foloase pentru el, păgubindu-i pe ceilalţi prin amăgire şi viclenie, va avea drept răsplată tot amăgirea şi viclenia.
– Înţelepţii mărinimoşi nu caută răsplată pentru o faptă frumoasă.
– Vorbele înţelepţilor au feţe multe şi tâlcuri felurite.
– Nu este cugetare precum chibzuinţă, nici cumpătare precum îndepărtarea de rău, nici binefacerea precum purtarea cea frumoasă. Nici bogăţie precum împlinirea.
– Cel mai vrednic lucru pe care îl poate face cineva este să aibă răbdare cu el însuşi, iar cea mai de preţ pioşenie este mila.
– Orice minte se întemeiază pe cunoaşterea a ceea ce este faţă de ceea ce nu este.
– Muţenia este mai bună decât o limbă mincinoasă.
– Strâmtoarea şi sărăcia sunt mai bune decât belşugul şi largheţea clădite pe avuţiile altora.
– Acela care are minte nu poate cere de la această lume decât cele trebuincioase cu care să îndepărteze de la sine suferinţa, aceasta însemnând simplitate la mâncare şi băutură, sănătate şi robusteţe. Dacă i-ar fi dăruită cuiva lumea cu tot ce are în ea, nu ar folosi din ea decât acel puţin cu care să potolească o nevoie.
– Vorba frumoasă nu izvoraşte decât dintr-o minte frumoasă.
– Bolnavului care ştie leacul bolii sale şi nu se doftoriceşte nu-i foloseşte la nimic ştiinţa să şi nici nu va afla pentru boala să nici ostoire, nici uşurare.
– Acela care are vrednicie este preacinstit şi fără de avuţie.
– Acela care are minte nu este niciodată singur.
– Ai încredere în tine însuţi, căci dacă vei avea, binele te va găsi precum găseşte apa drumul către vale.
– Celui hotărât şi limpede văzător i se dă binele, pe când leneşului şovăielnic, nu îi este hărăzit niciun bine.
– O sumă de lucruri nu sunt trainice, nici dăinuitoare, precum umbra unui nor la vreme de vară, prietenia celor josnici, ridicarea unor ziduri fără temei, vestea mincinoasă, averea multă.
– Omul tot merge înainte voios până se poticneşte, căci dacă se poticneşte o dată, va merge cu băgare de seamă chiar şi pe un drum neted.
– Grija care te frământă pentru cel mai bun prieten, nu izvorăşte din dorinţa de răsplată şi nici din căutarea vreunui câştig, ci dintr-o legătură curată şi cinstită, o legătură mai puternică decât cea dintre tată şi fiu, o legătură pe care nu o rupe decât moartea.
– Oamenii sunt supuşi la încercare prin nenorociri, părinţii şi copiii, prin lipsuri, fraţii, prin necazuri.
– Să nu te laşi păcălit de duşman, chiar dacă dă dovadă de smerenie şi slugărnicie.
– Apropie-te de duşmanul tău atât cât poţi să iei ce ai nevoie de la el şi nu te apropia de tot, ca să nu prindă curaj asupra ta, să nu-ţi slăbească oştenii şi să te înjosească.
– Trimisul, prin gândire, minte, blândeţe şi virtute, arată care este mintea celui care l-a trimis. Aşadar, să dovedeşti înţelegere, blândeţe, strunire, căci trimisul potoleşte atunci când este blând şi înverşunează când este aspru.
– Cel mai rău dintre regi este cel care caută să-i păcălească pe ceilalţi.
– Obţinerea lucrului dorit este mult mai lesnicioasa decât păstrarea acestuia. Cel ce obţine un lucru dorit, nu este în stare să-l ţină.
– Acela care este convins de traiul său şi mulţumit cu ce are trăieşte liniştit, în tihnă, însă acela care jinduieşte şi se lăcomeşte, trăieşte chinuit, fără să-şi afle odihnă.
– Omul drept îşi recunoaşte întotdeauna clipa de rătăcire, iar dacă a păcătuit din greu, atunci nu îi este ruşine să primească îndreptările de cuviinţă, cinstindu-le cu vorba şi fapta. Învăţând din greşeli, îi va fi astfel uşor să iasă din orice anaghie, precum bărbatul care se împiedică, după care se ridică şi merge mai departe.
– Să nu te zoreşti în pomenirea a ceea ce nu trebuie pomenit şi despre care nu ştii dacă se va adeveri sau nu.
– Fiecare lucru trebuie făcut la vremea sa, căci dacă nu este făcut când trebuie, atunci urmările nu sunt tocmai bune.
– Cine trăieşte puţin, însă în tihnă şi linişte, este mai norocos decât cel care trăieşte mult, însă în necazuri şi istoveli.
– Cel ce se grăbeşte nu culege decât fructul părerii de rău din pricina cugetării slabe.
– Cei care trebuie părăsiţi sunt cei care sunt cunoscuţi pentru lăcomie, încălcarea cuvântului dat, lipsa de recunoştinţă şi de statornicie faţă de ceilalţi, îndepărtarea de orice simţ al milei, care tăgăduiesc răsplata lumii de apoi şi osânda ei.
– Oamenii cu mintea cea mai de lăudat sunt cei care, atunci când se abate asupra lor o năpastă, se întăresc şi ascultă de sfaturile sfetnicilor ca să iasă din aceea năpastă prin vicleşug, prin chibzuinţă, prin căutare, prin povăţuire.
– Nu te lăsa să te năpădească tristeţea şi îngrijorarea, căci nu sunt de niciun folos, ba dimpotrivă, nu fac decât să slăbească trupul şi să întărească duşmanul.
– Este socotit neştiutor acela care face lucruri care nu i se potrivesc şi care nu i-au fost arătate de taţii şi strămoşii lui.
Sursă: Kalila şi Dimna sau Poveştile lui Bidpai; Traducere din limba arabă, postfaţă şi note de George GRIGORE.- Iaşi: Polirom, 2010.