Din Paradis se strecoară
Infinită forţă care mă-mpresoară,
Apare într-o zi fără ştire,
Aducându-mi tihnă-n iubire,
Imnul şi-l cânta prin mine,
Aducându-mi bucurie-n vine.
Ascultă copile
În sufletul tău cum îţi grăiesc,
Îţi aduc fericirea
De a fi cu mine
Căci prin tine, Domnul
Creează ceea ce-i lumesc.
Prezenţa ta mă copleşeşte
Prin dragostea ce o primesc,
Căci mai departe o răspândesc
În întreaga lume,
Şi-n acest Univers ceresc,
Cu toţi semenii mă-nfrăţesc.
Dinspre pietre către Lună,
Pe lângă-al Soarelui veşmânt
Din mare, peste nisipoasa dună
Când pătrunde în pământ
Frumuseţea ce m-animă
Este un ceresc avânt.
Te simt atât de viu în suflet,
În mintea-mi te cuprind prin cuget,
Te văd când te iveşti
Şi te ascult oriunde eşti,
Căci prin rărunchi apar fiori
Când tu mă împresori.
În zorii acestei zile m-am născut
Din suflul unui spirit
Şi printr-un singur strigăt
S-a-ntipărit în mine pe nesimţite
Mărturia legii
Iubirii infinite.
Şi astfel cânta în văzduh
Simfonia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.
Versuri de Micheline ALLAIRE
Muzica de Alain LEMAI
Sursă: Manual de magie woodoo & zombie/STRAINU, Emil. – Bucureşti: Triumph, 2010, pp. 150-151.