– Demnitatea în sine se câştigă doar prin muncă.
– Cu siguranţă, sacrificial te face să vezi lucrurile altfel.
– Omul nu este pentru muncă, ci munca este pentru om.
– A vorbi despre martiri înseamnă a vorbi despre oameni care au mărturisit până la capăt, mai exact, până la moarte.
– Atât durerea fizică, cât sic ea spirituală se duc spre interior, unde nimic nu poate pătrunde; starea aceasta implica singurătate. Oamenii au nevoie să ştie că cineva le este alături, că îi iubeşte, că le respecta tăcerea şi că se roagă ca Dumnezeu să ajungă în acel spaţiu plin de singurătate.
– Niciodată nu m-am gândit s alaş un testament. Dar mă gândesc la moarte în fiecare zi.
– Vocaţia religioasă este o chemare a lui Dumnezeu un faţa unei inimi care îl aşteaptă, conştientă sau nu.
– Întâlnirea cu Dumnezeu trebuie să vină din interior.
– Să-l privim pe Dumnezeu, dar mai ales să ne lăsăm priviţi de EL.
– Opţiunea de bază a Bisericii, în ziua de azi, nu e să reducă sau să elimine recomandări sau să facă totul mai uşor, ci să iasă în întâmpinarea oamenilor, să-i cunoască personal.
– Orice persoană ne poate învăţa ceva şi oricine poate fi învăţat.
– Întotdeauna trebuie să renunţăm la ceva. Iar pentru a realiza o reconciliere trebuie să renunţăm la ceva.
– A ierta face bine întotdeauna.
– Cel mărinimos este întotdeauna fericit. Cel bicisnic, cu inima neagră, nu dobândeşte fericirea.
– Iubirea este ceea ce ne apropie cel mai mult de Dumnezeu. Iertarea ne aseamănă dacă este vorba despre un act de iubire.
– Doamne, fă ca în batjocură să ştiu a păstra tăcerea.
– Speranţă se adăposteşte în fiinţă umană, în sufletul acesteia.
– Biserica trebuie să însoţească dezvoltarea popoarelor: pe plan existenţial, moral, uman, cu noul potenţial disponibil. Iar toate acestea trebuie să le dezvolte în umanitate, pentru că în realitate, omul este obiectul Revelaţiei lui Dumnezeu, imaginea Acestuia.
Sursă: Papa Francisc. Convorbiri cu George Bergoglio/AMBROGETTI, Francesca; RUBIN, Sergio. – Bucureşti: Victoria Books, 2013.