Motto: “Să speri înseamnă să ai răbdare, cu lampa aprinsă.” (TERTULLIAN)
Mulţi bărbaţi şi femei se supără pe viaţă din cauza împrejurărilor nefericite în care se găsesc. Mulţi se dau bătuţi. Alţii îşi iau viaţa. Ce anume îi diferenţiază? Talentul? Nu! Singura diferenţă dintre cei care se resemnează şi se dau bătuţi şi cei care-şi adună forţele şi-şi văd mai departe de viaţă e speranţa. Cum îi ajută aceasta pe oameni?
Speranţa ne luminează în ceasurile cele mai întunecate.
Speranţa ne motivează atunci când suntem descurajaţi.
Speranţa ne dă vigoare atunci când suntem obosiţi.
Speranţa ne îndulceşte în clipele de amărăciune.
Speranţa ne face să cântăm atunci când nu cântă nimeni în jur.
Speranţa ne dă încredere atunci când nu mai ştim în ce să credem.
Speranţa ne face să întrevedem răspunsuri atunci când nu vorbeşte nimeni.
Speranţa ne facem să trecem peste obstacole atunci când nu ne ajută nimeni.
Speranţa ne face să îndurăm greutăţile când nu-I pasă nimănui de noi.
Speranţa ne face să zâmbim cu încredere atunci când nu mai râde nimeni.
Speranţa ne face să căutăm răspunsuri când nu întreabă nimeni nimic.
Speranţa ne face să izbutim atunci când nu ne mai încurajează nimeni.
Speranţa ne face să dăruim atunci când nu mai dăruieşte nimeni nimic.
Speranţa ne face învingători atunci când nu mai câştiga nimeni nimic.
După ce-şi pierde speranţa, omul n-are decât să fie îngropat. Să rămâi fără speranţă e ca şi cum ai rămâne fără viaţă. Nu aveţi nevoie de un mediu mai bun, aveţi, pur şi simplu, nevoie să speraţi mai mult. Nădejdea e singurul lucru pe care nu vă permiteţi să-l pierdeţi!
Sursă: Meditaţi! Teme de gândire pentru lideri/MAXWELL, John C.- Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2012, pp. 163-164.