Într-o noapte, un rege îşi trezeşte sfătuitorul şi îi spune neliniştit: “Nu am putut să dorm, pentru că am început să mă tem că lumea va cădea într-un abis.”
“Nu vă faceţi griji”, l-a alinat sfetnicul. “Pământul este ţinut de braţele unui urs uriaş.”
“Îţi mulţumesc”, a răspuns regele, respirând uşurat. După o jumătate de oră, vine iar. “Şi ursul pe ce stă?”, întreabă iar.
“Pe o mare broască ţestoasă”, i-a răspuns înţeleptul. “Nu-l va lăsa să cadă.”
“Foarte bine”, a răspuns regele. Clarvăzătorul nu a fost deloc surprins să vadă că, după o jumătate de oră, regele a venit iar la el. Înainte ca regele să poată deschide gura, sfetnicul şi-a ridicat mâna şi i-a zis: “Sunt broaşte ţestoase până jos!”
Dacă începem să ne îndoim de ceea ce ne sprijină, intrăm într-un cerc vicios al îngrijorării. Până la urmă, ajungem într-un punct unde fie avem încredere absolută, fie ne îngrijorăm tot timpul. Dacă ne lipseşte încrederea, vom găsi tot mai multe motive de îngrijorare; dar, dacă avem încredere, vom deveni tot mai convinşi de faptul că suntem în siguranţă. Putem avea încredere în univers, la fiecare nivel al său, ştiind că sub fiecare broască ţestoasă de care ne îndoim, se afla o altă care o susţine.
Sursă: O porţie zilnică de înţelepciune: 365 de inspiraţii zilnice, pentru o viaţă centrată în inimă. Vol. 2/COHEN, Alan. – Bucureşti: For You, 2013, p. 40.