Motto: “Limbajul pe care îl folosim ca să vorbim despre noi înşine este de o importanţă capitală. Sistemul corp-minte se organizează în jurul experienţelor lingvistice, iar rănile verbale pot lăsa sechele mai grave decât traumatismele fizice. Noi suntem cei care ne creăm pur şi simplu, pe noi înşine, prin vocabularul folosit. Cuvintele sunt mai mult decât simple simboluri. Ele declanşează reacţii biologice. Anumite cuvinte pot vătăma.” – Deepak CHOPRA
O regulă de aur: dacă nu aveţi nimic amabil de spus, e mai bine să nu spuneţi nimic. Trebuie doar să vă asiguraţi că veţi fi tratat cu justeţe, amabilitate şi respect. Acest lucru este la fel de valabil şi pentru dumneavoastră în relaţiile cu ceilalţi.
Lucrurile au doar important ape care le-o acordăm noi. Vorbiţi despre nefericire şi veţi fi nefericit. Spuneţi lucruri amuzante şi bună-dispoziţie va spori.
Respiraţi adânc înainte de a vorbi. Vi se va acorda mai multă atenţie. Şi respect. Ascultaţi-I pe ceilalţi fără a-I întrerupe şi lăsaţi-i să termine ce au de spus.
Când faceţi o faptă bună, nu spuneţi nimic despre ea: e ceva magic aici, pentru că în loc să diluaţi plăcerea, o păstraţi numai pentru dumneavoastră.
Faptul că vorbim prea mult ne seacă de energie şi ia câte ceva din greutatea lucrurilor pe care le spunem. Dacă facem asta, ne simţim stânjeniţi şi vinovaţi de a-i fi deranjat pe ceilalţi. Oamenii vorbesc adesea doar ca să se audă vorbind, nu pentru a-i face pe ceilalţi să profite de experienţele lor. Încetaţi să vă plângeţi. Lamentările vă obosesc, la fel ca şip e interlocutori. Pe de altă parte, cu cât vorbim mai mult, cu atât ne îndepărtăm de ceilalţi şi de noi înşine.
Evitaţi discuţiile metafizice şi religioase. E cea mai bună modalitate de a nu va face duşmani. Amintiţi-vă că există momente potrivite pentru a vorbi despre lucruri profunde şi altele pentru a rămâne la suprafaţa lucrurilor. Învăţaţi să deosebiţi aceste momente.
Sursă: Arta simplităţii/LOREAU, Dominique. – Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2012, pp.195-196.