Omul conţină să sufere. Nu exista decât două căi – fie întoarcerea în timp devine posibilă, fie să mergem dincolo de umanitate. Umanitatea este un pod. Nu îţi poţi face o casă pe el. Podul trebuie să fie trecut. Nu e pentru a fi locuit.
Atunci când împăratul mogul mahomedan Akbar a construit un oraş special, Fatehpur Sikri, el şi-a rugat înţelepţii să găsească ceva, o maximă pe care să o înscrie deasupra podului care făcea legătura între oraş şi restul lumii. Ei au cercetat şi au găsit o pildă rostită de Iisus. Nu există în Biblie; probabil provine din altă sursă, de la sufişti. Existau mulţi sufişti la curtea lui Akbar. Pilda spune: “Lumea e asemenea unui pod – nu îţi clădi casa pe el.” Pilda se afla încă pe pod; e frumoasă. Aşa stau lucrurile.
Umanitatea e un pod. Nu încerca să fii doar uman, pentru că altfel vei deveni inuman. Încearcă să devii suprauman; aceasta e singura cale de a deveni uman. Încearcă să devii un zeu; aceasta e singura cale de a fi uman. Nu există altă cale. Fixează-ţi scopul undeva în stele şi doar atunci vei creşte.
Sursă: Călătoria devenirii umane: Putem găsi fericirea în existenţa mundană? /OSHO.- Bucureşti: LITERĂ, 2014, p. 26.