– Nebunul se consolează cu trecutul, prostul cu viitorul, înţeleptul cu prezentul.
– O ceartă fără motiv – iată semnul prostiei.
– Binele străluceşte din depărtare că vârfurile munţilor Himalaya. Râul nu se vede nici de aproape, la fel cum nu se văd săgeţile slobozite noaptea.
– Bogăţia şi sănătatea, prietenul şi nevasta cu vorbă dulce, fiul ascultător şi cunoaşterea folositoare – iată cele şase bucurii ale acestei lumi.
– Teme-te de pericol înainte de a-şi face el apariţia; când pericolul deja există, nu te teme, înfruntă-l.
– Fii binevoitor cu oaspetele, chiar dacă acesta îţi este duşman. Copacul face umbra chiar şi tăietorului de lemne.
– Fii recunoscător lumii; să doreşti fiecăruia binele – iată ce e mai nobil şi mai scump decât orice binefacere; în plus, aceasta nu cere nicio cheltuială.
– Inimii slăbite de iubire nu-i poţi cere linişte şi fermitate.
– La început, vinul e dulce şi, la fel ca o călătorie fermecată, îi derutează pe cei care nu ştiu să vadă în el păcatul.
– Pleacă-ţi urechea la vorba folositoare, chiar dacă vine de la un copil; nu ascultă vorba urâtă, chiar dacă vine de la un bătrân.
– Educă în tine simţul blândeţii, nu te lăsa purtat de pasiuni şi alungă de la tine sentimentele de supărare şi de furie.
– Timpul nu iubeşte şi nu urăşte pe nimeni, el este cu toţi indiferent – el îi poartă pe toţi la fel.
– Tot ceea ce produce mintea poate fi realizat prin mijloace omeneşti. Soarta ține de însuşirile nevăzute ale oamenilor.
– Cel impulsiv nu va cunoaşte niciodată adevărul.
– Moliciunea, afemeierea, starea bolnăvicioasă, ataşamentul de locurile natale, viaţa îmbelşugată, temerea – iată cele şase obstacole pe calea către măreţie.
– Eroul, învăţatul şi femeia frumoasă găsesc adăpost oriunde s-ar duce.
– Prostul se agită în tot locul, ocupându-se de fleacuri; cel învăţat îşi păstrează liniştea, ocupându-se de lucruri importante.
– Să dai sfaturi prostului înseamnă doar să-l înrăieşti.
– A da, a lua, a împărtăşi un secret, a fi interesat, a face şi a primi cinstea – iată cele şase semen ale prieteniei.
– Chiar şi adevărul trebuie ascuns dacă duce la nefericire.
– Fapta e partea celui merituos, e tovarăşul de drum al călătorului şi sluga celui ce creează. Ea ne urmează asemenea unei umbre.
– Până la cinci ani vorbeşte-i fiului tău ca unui împărat, de la cinci la cincisprezece ani ca unei slugi, iar după cincisprezece ani ca unui prieten.
– Binele e bun atunci când e un bine adevărat.
– Dreptatea este nemuritoare.
– Barca nu ajunge la mal pe căi ocolite.
– Doar cel cinstit şi bun ajunge teafăr la mal.
– Virtutea constă în a face binele aproapelui, nu răul. Iar a face bine aproapelui înseamnă a face ce ţi-ai dori ţie însuţi.
– Virtuţile nu sar în ochi la fel ca viciile.
– Prietenul, nevasta, sluga, raţiunea şi îndrăzneală la nevoie se cunosc.
– Prietenul la nevoie se cunoaşte, eroul la bătălie, omul cinstit la achitarea datoriei, nevasta în sărăcie, rudele la necazuri.
– Prietenii sunt buni când ai nevoie de ei. Plăcerea e plăcută dacă e reciprocă.
– Dacă ţi se întâmplă să auzi o vorbă urâtă, îngroap-o în pământ la o adâncime de şapte coţi.
– De preţuieşti prietenia, /În casă-n care vei intra/Că musafir cinstit sau frate, /Fereşte-te cu grijă de femei!
– Dacă nu îndrepţi un rău, el se va face îndoit.
– Dacă cel care călătoreşte nu întâlneşte pe cineva asemenea lui sau mai bun, mai bine să rămână singur: cu prostul nu te poţi împrieteni.
– Dacă eşti înţelept, nu te opune bogatului, cârmuitorului, copilului, bătrânului, ascetului, înţeleptului, femeii prostului şi învăţătorului.
– Dacă orbul are parte de cunoaştere, acesta e mai bun decât ignorantul cu privire ageră.
– Dacă auzi o vorbă de taină, să-ţi moară în suflet.
– Lăcomia nu are sfârşit – în această prăpastie poţi cădea fără încetare.
– Trăieşte la tinereţe în aşa fel, încât să fii fericit la bătrâneţe.
– Rana făcută de săgeată se vindecă, pădurea de topor se înălţa la loc, dar rana făcută de vorbă urâtă e fără leac.
– Sănătatea e cea mai de seamă victorie; mulţumirea e cea mai de seamă bogăţie; încrederea e cea mai însemnată rudă; nirvana e cea mai înaltă fericire.
– Adevărul, mai devreme sau mai târziu, oricum va ieşi la iveală, pe când minciună va fi făcută praf şi pulbere.
– Adevărat e că cel măreţ nu poate fi lacom
– Năzuieşte către cel deştept şi cinstit, fii cu ochii-n patru cu cel deştept şi mincinos, plânge-l pe cel cinstit şi prost, fereşte-te de cel mincinos şi prost.
– Vorba înţeleaptă e ascunsă asemenea smaraldului. O poţi găsi chiar şi la sclava care macină grâul.
– Cartea e mai bună decât o placă de mormânt pictată şi mai durabilă decât un zid. Cele scrise în carte vor trezi la viaţa casele şi piramidele în inimile acelora care vor repeta numele scribilor, pentru că adevărul să le fie pe buze.
– Când, în luptă, unul este curajos, toată armata este curajoasă; când unul este laș, toţi devin laşi.
– Calul, armele, ştiinţa, lăuta, vorbirea, bărbatul şi femeia sunt buni sau rai – totul depinde de felul în care te porţi cu ele.
– Acela care, ştiind de existenţa unei ticăloşii şi având puterea de a i se opune, nu a făcut asta, e vinovat în egală măsură cu răufăcătorul.
– Acela care nu răspunde cu mânie la mânie, salvează doi deodată – şi pe sine şi pe celălalt.
– Acela care pune plase, singur cade în ele; acela care sapă o groapă, cade singur în ea, cine ascute sabia, de sabie va muri.
– Cine ucide, va fi ucis. Cine ordonă uciderea, tot la ordin va fi ucis.
– Minciuna se hrăneşte cu adevăr, ea înfloreşte pe seama acestuia, dar viaţa ei e scurtă.
– Mai bine să fii în vrăjmăşie cu unul deştept, decât să te împrieteneşti cu unul prost.
– Cel mai bine e să obţii bani prin munca proprie; e rău când îi obţii prin moştenire, şi mai rău, de la frate şi, cel mai rău, de la femeie.
– Mai bine o clipă trăită după lege, decât un milion de ani de viaţă nelegiuită.
– Tăcerea e mai bună decât cuvintele.
– Înţeleptul nu plânge după cele pierdute, după morţi şi după trecut. Prin asta se şi deosebeşte de prost.
– Nu te apucă de nicio treabă – iată primul semn al înţelepciunii. Dacă te-ai apucat de o treabă, du-o până la capăt – iată al doilea semn al înţelepciunii.
– Nu se vede urma păsării pe cer şi nici urmă peştelui în apă. La fel e şi calea virtuosului.
– Nu povesti despre ceea ce pui la cale: proiectul dezvăluit cuiva va fi lipsit de succes.
– Nu te baza pe ziua de mâine până ce n-a venit, fiindcă nimeni nu ştie ce nenorociri aduce ea.
– Nu da curs dorinţelor lipsite de măsură, dar nici nu reprima toate dorinţele.
– Nu fă nimic din ce te-ar chinui pe patul de moarte, căci viaţa durează dor o clipă.
– Nu fă ceea ce nu se cuvine să faci nici măcar sub ameninţarea cu moartea; nu amâna ceea ce trebuie să faci – iată străvechea porunca.
– E imposibil să semeni una şi sa culegi alta. Pe măsura seminţei semănate, va fi şi rodul.
– Nu există prieten comparabil cu sănătatea; nu există duşman comparabil cu boala.
– Nimeni nu se naşte nici măreţ, nici josnic – doar propriile fapte îl conduc pe om spre cinstire sau dispreţ.
– Există o singură cale – calea adevărului, toate celelalte nu sunt căi.
– Învinge-te pe tine însuţi – iată cel mai bun leac pentru a fi neînfrânt.
– Ţine minte: doar viaţa are preţ!
– Virtutea este de o sută de ori mai preţioasă decât cea mai scumpă comoară.
– Valoarea unui om se cunoaşte după moartea lui.
– Pentru a-ţi păstra prietenii trebuie să ierţi.
– Şase persoane nu-i ţin minte pe cei care i-au ajuta odinioară: elevul, pe profesor, fiul însurat, pe mamă, soţul care nu mai iubeşte, pe cel care şi-a atins scopul, pe ajutorul lui, cel scăpat din hăţiş, pe călăuza, bolnavul, pe doctor.
Selecţie după: Enciclopedia înţelepciunii. – Moscova: ROOSSA, [2013], pp. 6-24.