Cei mai mulţi dintre noi, oamenii, suferim pentru că nu ştim să renunţăm. De exemplu, ne cramponam de gânduri şi experienţe neplăcute, când ar trebui să le lăsăm să treacă. Sau încercăm să rezolvăm problemele emoţionale rememorând la nesfârşit episodul care a declanşat emoţia respectivă. Însă, în eforturile noastre, nu facem decât să sfârşim prin a perpetua acea suferinţă, în loc să îndreptăm lucrurile. Trebuie să învăţăm să renunţăm şi să permitem sentimentelor neplăcute să se disipeze în mod natural, deoarece în cele din urmă vor face asta…
Adesea, ne creăm propriile chinuri şi ne încetinim progresul în viaţă. Există o istorioară care ilustrează bine această afirmaţie.
Trei bărbaţi au pornit într-o călătorie. Fiecare cara doi saci prinşi după gât – unul în faţă, unul pe spate. Care dintre ei a ajuns la destinaţie?
Primul bărbat a fost întrebat ce avea în saci. El a zis: „În asta de pe spate, car toate faptele bune ale prietenilor mei. În felul acesta, nu mai sunt sub ochii mei şi nu mă mai gândesc în legătură cu ele. Sunt uitate curând. În sacul ăsta din fata car toate lucrurile neplăcute pe care mi le fac oamenii. Mă opresc din drum în fiecare zi şi le scot afară ca să le cercetez. Asta mă încetineşte, dar nimeni nu scapă nepedepsit pentru nimic.”
Al doilea bărbat a spus că el îşi ţinea în sacul din fata propriile sale fapte bune.
– Le port mereu în faţa mea. Îmi face plăcere să le scot afară să le aerisesc.
– Sacul din spinarea ta pare greu, a remarcat cineva. Ce ai în el?
– Doar micile mele greşeli, a răspuns al doilea bărbat. Le port mereu în spinare.
Cel de-al treilea bărbat fu şi el întrebat ce ţinea în saci.
– În sacul ăsta din fata port faptele bune ale prietenilor mei, zise el.
– Pare plin. Cu siguranţă e greu, îi spune cineva.
– Nu, a replicat bărbatul, e mare, dar nu-i greu. Departe de a fi o povară, e precum pânzele unei corăbii. Mă ajută să merg înainte.
– Bag de seamă că sacul din spatele tău are o gaură, zise cineva. Pare gol şi inutil.
Atunci cel de-al treilea bărbat răspunse:
– Acolo pun toate relele pe care le aud de la alţii. Pur şi simplu cad jos şi se pierd, aşa că nu am niciodată o greutate care să mă stânjenească.
Lecţia este: nu te lăsa tras în jos de experienţele neplăcute. Învaţă să nu te mai cramponezi de experienţele tale neplăcute. Adu-ţi aminte: nu poţi să te bucuri de ziua de azi, dacă te gândeşti la toate lucrurile rele care ţi s-au întâmplat ieri.
Sursă: Înţelepciunea simplă: lucrurile mărunte care transforma viaţa de zi cu zi/CUNNINGHAM, Dean. – Bucureşti: Editura Trei, 2013, p.112-113.