Se spune că, în Italia secolului al IV-lea îHr., Damocles era un slujitor de la curtea lui Dionisos al II-lea, un tiran al Siracuzei. Linguşitor din fire, Damocles a dorit să atragă simpatia stăpânului său şi a început să-i spună că îl considera un norocos, pentru că are atât de multă faima, autoritate şi bogăţie. Viclean şi dorind să-i dea o lecţie, Dionisos al II-lea îl invită pe Damocles să ia loc pe tronul său, pentru a experimenta marele privilegiu de a fi rege. Lacom, Damocles acceptă. Iată-l, aşadar, pe Damocles înconjurat de bogaţii şi slugi, mândru nevoie mare. Însă, Dionisos porunceşte ca deasupra tronului să fie agăţată o sabie imensă, al cărei mâner atârna doar de un fir de păr, din coada unui cal. Incredibil de stresat, Damocles începe să se roage să fie scutit de această experienţă, întrucât nu se mai simţea norocos.
Iată cum Dionisos a reuşit să transmită prin această parabolă starea constantă de teamă cu care trăiesc liderii, din cauza presiunilor generate de responsabilităţi, decizii, oameni.
Sursă: Tango cu viaţa/STERESCU, Amalia. – Cluj-Napoca: Editura Școala Ardeleană, 2015, p. 131.
Plus de informaţie: DAMOCLES, curtean al tiranului Siracuzei, Dyonisios cel Bătrân (405-367 î. Hr.), căruia îi lăuda bogăția și puterea. Tiranul, pentru a-i arăta cât de nesigură este soarta celor puternici, i-a atârnat deasupra capului, la un banchet, o sabie care se ținea numai într-un fir de păr. De aici expresia „sabia lui Damocles”, care sugerează ideea de primejdie permanentă. (sursă: http://dexonline.ro/definiţie/damocles)