Motto: “Esenţialul nu e să trăieşti, ci să trăieşti bine.” – PLATON
Singurul mod de a trăi cu adevărat este să apreciem fiecare clipă. Conştientizarea faptului că urmează să ne stingem că o lumânare ne oblige să profităm la maximum şiş a facem astfel încât să trăim cumpătat, adevărat şi având mereu în minte sentimental propriilor limite. Astfel putem dobândi pacea mentală care ne pregăteşte chiar şi pentru ce e mai rău. De unde şi eliberarea energiei. Din moment ce avem timp limitat pe acest pământ, trebuie să-l trăim cât mai fericit cu putinţă în condiţiile date.
Faceţi primul pas, apoi următorul, dar nu priviţi nici prea mult în faţă, nici prea mult în urmă. A trăi, la urma urmelor, nu înseamnă doar a mânca, a dormi şi a ne petrece timpul aşa cum putem. Cu toţii ar trebui să aspirăm la un singur lucru: să fim noi înşine. Adesea, ne punem prea multe întrebări legate de sensul vieţii, ca să ne dăm seama apoi că răspunsul nu stă în cuvinte, ci în acele momente în care am uitat care e întrebarea! Scopurile, ambiţiile noastre nu sunt decât substitute, o sublimare a senzaţiei de “a trăi”. În fiecare etapă a dezvoltării noastre spirituale, corpul este cel mai bun aliat pe care îl avem. Cu cât o persoană are o viaţă mai plină de spiritualitate, cu atât ştie mai bine să trăiască în prezent şi mai profund în propriul său corp. Trebuie să acceptăm în viaţa o anumită doză de nebunie, să căutăm mereu cauzalitatea şi să primim cu braţele deschise misterul. Cine a avut un vis frumos, spunea Henry Miller, nu se va plânge niciodată că şi-a pierdut vremea. E bucuros, căci a participat la o experienţă care i-a înălţat şi i-a înfrumuseţat realitatea.
În secolul al XXI-lea, occidentalii au început pentru prima dată să confunde spiritul cu intelectul. Nu au mai făcut diferenţa dintre minte şi suflet. Sufletul are nevoie de plăcere, aşa cum mintea are nevoie de idei şi corpul de mâncare. Beţi şampanie, studiaţi filosofiile New Age şi trăiţi fiecare minut ca şi cum ar fi ultimul. Nu putem fi fericiţi decât dacă instinctele naturale ne sunt satisfăcute pe deplin. Luaţi viaţa aşa cum vine lăsându-vă în voia zilelor, a nopţilor şi a anotimpurilor. Iubiţi omenirea în infinita ei diversitate.
Baloanele de săpun ale fericirii false se sparg în faţa durerii provocate de pierderea cuiva drag, însă o viaţă fericită presupune să ne apropiem din ce în ce mai mult de desăvârşire. Aveţi grijă de sănătatea dumneavoastră şi străduiţi-vă să păstraţi echilibrul între minte şi emoţii. Treptat pierderile şi moartea nu vi se vor mai părea nici mai mult, nici mai importante decât câştigurile şi viaţa. A trăi este o artă care îşi atinge punctul maxim atunci când omul nu mai este nevoit să muncească pentru a supravieţui. Generaţia noastră va vedea cum din ce în ce mai multe persoane vor ajunge la vârsta de o sută, o sută cinci, o sută zece ani. A venit, deci, vremea să ne pregătim pentru aceşti ani minunaţi care ne aşteaptă şi să facem astfel încât să întrunim toate condiţiile necesare pentru a-i trăi din plin. Nu vă abandonaţi visurile. Şi ca să fiţi fericit, duceţi o viaţă cât mai simplă.
Sursă: Arta simplităţii/LOREAU, Dominique. – Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2012, pp. 238-239.