Dacă vă veţi asculta în permanenţă mintea, nu veţi cunoaşte niciodată satisfacţia. Dacă nu vă ascultaţi mintea, puteţi atinge starea de satisfacţie chiar în momentul prezent. Puteţi alege oricând între suferinţa provocată de minte şi fericirea care apare atunci când mintea tace. Reţineţi: mintea nu poate cunoaşte altceva decât suferinţa, căci dorinţele ei nu se opresc niciodată.
Am un prieten foarte bogat. S-a născut însă în familia unui om sărac. Pe vremea când era sărac, eram prieteni buni. A fost apoi adoptat de una dintre cele mai bogate familii din India, care nu avea copii. Peste noapte el a devenit cel mai bogat om din India. În mod normal, ar fi trebuit să se bucure. Un om obişnuit nu ar fi putut dobândi o asemenea avere nici dacă ar fi muncit câteva sute de vieţi. El a obţinut totul fără nici un efort, dar nu reuşea să se bucure. Îşi dorea mai mult.
Banii nu îi erau de ajuns. Dorea să devină şi un mare conducător. Avea banii necesari, de aceea, s-a angajat în alegeri şi a devenit membru al parlamentului. Dar nici acum nu s-a putut opri. Şi-a propus să ajungă ministru. Datorită sforilor trase, a reuşit să fie numit ministru adjunct, dar această poziţie nu l-a mulţumit. Mi-a spus:
– Vreau să ajung ministru plin.
– Crezi că o dată ajuns, vei fi satisfăcut? L-am întrebat.
– Da, cred.
– Acum crezi, i-am spus eu, dar o dată ajuns ministru nu vei mai fi satisfăcut.
A ajuns într-adevăr ministru plin. La scurt timp, mi-a spus:
– Ai avut dreptate. Din clipa când am devenit ministru, m-am gândit că după atâtea eforturi, aş merita postul de prim-ministru. Nu mă mai desparte decât o singură treaptă de acest post. Din păcate, sunt extrem de tensionat, mi-am pierdut somnul, nu mă mai pot bucura de nimic. Chiar şi atunci când mănânc mă gândesc la politică. Chiar şi atunci când fac dragoste cu soţia mea mă gândesc la postul de prim-ministru. Situaţia este pe punctul de a scăpa de sub control. Ajută-mă să îmi regăsesc pacea interioară.
– Chiar dacă ai deveni prim-ministru, i-am spus eu, mintea îţi va sugera să candidezi pentru funcţia de preşedinte al ţării. Dacă nu faci decât să îţi asculţi mintea, nu vei cunoaşte niciodată pacea. Dacă doreşti să te bucuri de liniştea interioară, renunţă să îţi mai asculţi mintea, inclusive la toate realizările pe care le-ai atins ascultând-o. Pe vremea când erai doar un om sărac, erai fericit. Nu aveai nici un fel de posesiuni, dar aveai o aură atât de frumoasă. Nu spun să renunţi şi la bani, dar nu-i lăsa să îţi domine mintea. În acest fel, oriunde te-ai afla, vei fi fericit.
Dacă vă lăsaţi dominaţi de minte, chiar şi în Paradis veţi gândi: “Acesta este Paradisul? – Trebuie să existe ceva mai mult!”…
Sursă: Cartea despre ego/OSHO.- Braşov: Mix, 2004, pp. 113-115.