Există o poveste veche… un peşte tânăr şi foarte curios din fire a zis: „Am auzit atât de multe despre ocean, dar nu l-am văzut niciodată.”
Un peşte bătrân i-a spus tânărului filosof: „Nu fi prost – suntem în ocean, noi suntem oceanul. Ne tragem din el şi în el vom dispărea. Nu suntem altceva decât valuri în ocean.”
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu păsările. Crezi că ele găsesc cerul? Deşi zboară toată ziua – în locuri îndepărtate -, nu pot găsi cerul. Pentru că ele sunt născute din cer şi într-o zi vor dispărea în cer.
Acestea sunt afirmaţii simbolice, care nu fac altceva decât să demonstreze că tu eşti parte din univers. Răsări ca un val în univers şi dispari într-o zi înapoi în univers. Acest univers nu este ceva obiectiv, este ceva subiectiv. E ceva legat de interiorul profund al fiinţei tale. Dacă te-ai găsit pe tine însuţi, ai găsit întregul ocean, cerul întreg, cu toate stelele lui, cu florile, cu păsările. A te regăsi pe tine însuţi înseamnă a găsi totul. Iar dacă ratezi întâlnirea cu tine însuţi… poţi avea palate, imperii şi bogăţii – totul e zadarnic.
Sursă: Frică: Să înţelegem şi să acceptăm nesiguranţa vieţii/OSHO.- Bucureşti: Literă, 2016, p. 67-68